La intrarea în Parcul Carol din Bucureşti există un muzeu cu totul deosebit şi interactiv, pus în mişcare nu doar de exponatele mecanice şi electrice, dintre care unele vechi de aproape 100 de ani, ci şi de oamenii care păşesc pragul acestuia. Vizitatorii Muzeului Naţional Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” sunt de tot felul, de la cei mici la cei mari, unii chiar având experienţă în inginerie. Oricum, cert este că aici cu toții pot experimenta legile fizicii cu ajutorul sutelor de exponate regăsite în muzeu.
Activitățile Muzeului „Dimitrie Leonida” nu ţin strict de circuitul muzeal obişnuit. Multe dintre acestea sunt legate de parteneriate cu şcoli, în urma cărora copiii sunt aduși să vadă cum se aplică în realitate legile fizicii. Parcul Carol a devenit locul de înființare a muzeului în anul 1928. În 1909, inginerul Dimitrie Leonida, care avusese inițiativa deschiderii unei şcoli particulare pentru ingineri, a pus bazele unei colecţii ce avea să se transforme într-un adevărat muzeu tehnic, asemenea celor din Europa. Din 1935, când au fost construite pavilioanele mari pentru exponate, Leonida a organizat spațiul pe domenii de activitate: mecanică, metrologie, electricitate - magnetism, partea dedicată fizicii nucleare era prevăzută, dar nu a fost organizată atunci, apoi minerit, petrol, căldură, partea de maşini termice, energetică şi la parter electromecanică, transporturi şi automobile. Mai găsim în muzeu iluminatul public, aparate de înregistrare şi redare imagini, telecomunicaţii, radiouri şi televiziune (cu primul car de reportaj al Televiziunii Române), secţia de navigaţie şi chimie. Partea aerospaţială a fost, din păcate, în mare parte distrusă de căderea plafonului cauzată de zăpezile abundente din 1985.
Odată ajunși la muzeu, am fost întâmpinaţi de doamna Mioara Zamfir, care ne-a condus cu măiestrie prin lumea fascinantă a fizicii aplicate. La intrare, pe partea stângă, vizitatorul este întâmpinat de un autoturism clasic Cadillac, rămas în acel hol din timpul unei expoziţii. Prima sală adăposteşte o expoziţie temporară cu aparate telegrafice şi telefonice, de la începuturile lor până în zilele noastre. Tot la parter este secţia de hidraulică, care are două mori originale: moara de la Ciuperceni, judeţul Gorj, şi moara de la Dubova, ca exemplu de turbine ce au funcţionat la noi în ţară. Aici găsim și secţia de aviaţie, cu machete Vlaicu-Vuia-Coandă şi motoare de avion ce au fost fabricate la IAR Braşov. Secţia aerospaţială deţine un modul lunar la scara 1:1, donat de SUA, dar şi un „Lunohod” venit din URSS. Zona pentru maşini de calcul şi maşini de scris este închisă momentan.
Utilaje industriale și aparate de comunicare
După renovarea clădirii, muzeul s-a redeschis cu parterul, care cuprinde acum maşini industriale, instalaţii electromecanice originale: componente de la hidrocentrala şi termocentrala de la Grozăveşti şi de la termocentrala Filaret. Mai găsim acolo o maşină cu dublă expansiune tip Sulzer, fabricaţie elveţiană, producţie 1889, ce a funcţionat la postăvăria din Azuga. Pe lângă machete, în muzeu se găsesc instalaţii originale funcţionale, care uneori sunt puse în funcţiune, după o pregătire în prealabil. În sala de expoziţii de la parter se regăsesc aparate de comunicare, printre care regăsim machete din telegraful lui Claude Chappe, un aparat care transmitea prin alfabetul Morse. Cel mai vechi telefon din muzeu este un Siemens-Halske, folosit de Primăria Bucureştilor, la sfârşitul secolului 19. În aceeaşi sală sunt două modele de centrale telefonice.
Demonstraţii de mecanică
La etaj se regăsesc secţiunile dedicate istoriei mecanicii, unde putem vedea exponate ce cuprind primele unelte făurite de om şi alte unelte foarte noi. Mecanismele simple ale mecanicii sunt folosite de obicei pentru activitatea didactică desfăşurată de muzeu în cooperare cu şcolile şi profesorii de fizică doritori să le arate elevilor mai mult decât teorii scrise şi imagini. În secţiunea aceasta a muzeului găsim roata olarului, un dispozitiv primitiv de aprins focul, roţi pline şi dinţate cu mecanismele pe care le pot acţiona acestea. Multe dintre aceste obiecte au fost confecţionate chiar de către angajaţii muzeului. În aceeaşi secţiune găsim demonstraţii legate de căderea corpurilor, hidrostatică, oscilaţiile sau pendulul, presiunea atmosferică, centrul de greutate, ciocniri elastice şi inelastice, transformarea energiei cinetice în energie potenţială, forţele centrifugă şi centripetă, precum şi sonicitatea lui Gogu Constantinescu.
În continuare, la etaj găsim exponate legate de magneţi şi busole, electricitate statică, electroliţi, povestea bateriei, becul, efectul magnetic al electricităţii, modele de electromotoare, formarea câmpului magnetic învârtitor, generatoare de curent. Secţia de fizică atomică de la etaj a fost amenajată în 1976, cu aparatură oferită de institutul de la Măgurele. Acolo putem vedea un spectrometru, un accelerator de particule, aparatură ce detectează şi contorizează emisiile radioactive, dar şi un laser cu gaz cu heliu şi neon, datând din 1962. Urmează secţiunea minerit, cu obiecte folosite în acest domeniu şi machete de mine, pentru ca vizitatorul să înţeleagă mai bine fenomenul. Acolo găsim, pe câteva panouri, descrisă personalitatea primei femei-chimist din lume, Elisa Leonida-Zamfirescu, care şi-a luat licenţa în chimie în anul 1914 în Germania. A fost sora inginerului Dimitrie Leonida.
Motoare cu aburi și ardere internă
Urmează apoi o colecţie de aparate folosite în geotoponimie. În aceeaşi secţiune se regăsesc exponate legate de industria petrolului, cu machete ale sistemelor de extracţie funcţionale, chiar dacă datează din 1918. Urmează machete de motoare folosite în multe domenii, cu aburi şi cu ardere internă. Motoarele micuţe, sub formă de machetă, simple sau în cadrul unor locomotive, sunt funcţionale şi pot fi pornite. Unele machete şi motoare datează încă din 1912. Urmează secţiuni şi machete din termocentrale, dintre care şi cea de la Grozăveşti, proiect realizat de Dimitrie Leonida şi executat de elevii săi, cu toată că primarul de atunci al Bucureştilor, Vintilă Brătianu, era sceptic în privinţa competenţei elevilor. Câteva componente originale ale acestor termocentrale pot fi văzute la parter, pentru că sunt foarte mari. În continuare, la etaj găsim instrumente de măsurat şi cântărit, folosite în diferite domenii: poştă, laboratoare, magazine, folosite în diferite timpuri. Tot acolo găsim barometre, instrumente pentru măsurarea tensiunii sângelui, a presiunii gazelor, a temperaturii solului, microscoape, sextante, contoare de detectat emisiile radioactive şi multe altele. La parter sunt mijloace de locomoţie dintre cele mai diverse şi motoare.
Muzeul Naţional Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” îşi aşteaptă vizitatorii curioşi de aplicarea practică a legilor fizicii şi folosirea uneltelor pentru a uşura munca omului. Copii, tineri, vârstnici, toţi vor avea de învăţat, dar şi de experimentat, pentru că foarte multe exponate pot fi acţionate, mai ales dacă vizitele sunt în grup şi anunţate, iar ghizii pot explica amănunţit cum se aplică fizica în viaţa omului, prin instrumentele expuse la muzeu.
