Învierea Domnului la Catedrala Patriarhală

„Sărbătoarea Învierii Domnului este inima de lumină şi foc sfânt a Bisericii, în general, şi a Ortodoxiei, în mod special. Această sărbătoare dă sens întregii existenţe”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit cu prilejul Învierii Domnului, praznicul biruinţei vieţii asupra morţii, sărbătorit anul acesta în data de 8 aprilie.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în noaptea Sfintelor Paşti de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru credincioşii veniţi să aducă slavă lui Dumnezeu pe Colina Bucuriei. La miezul nopţii, Patriarhul României a oferit tuturor celor prezenţi Sfânta Lumină, adusă de la Ierusalim pentru al zecelea an consecutiv. În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a explicat faptul că Învierea lui Hristos nu este o trecere din robia unui teritoriu în libertatea altui teritoriu, ci este trecerea de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. „Paştele iudaic însemna trecerea din robia Egiptului în libertatea făgăduinţei unei ţări noi. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecere de la moarte la viaţă, de la păcat la sfinţenie, de la suferinţă la bucurie, de la viaţa stricăcioasă, coruptibilă din lumea aceasta, la viaţa veşnică nestricăcioasă. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paşti dă sens vieţii noastre şi ne îndreaptă spre învierea de obşte. Pentru că învierea de obşte, pe care a inaugurat-o Mântuitorul Iisus Hristos prin învierea Sa, se adresează tuturor oamenilor, sărbătoarea aceasta începe în afara bisericii, în afara locaşului de cult, tocmai pentru că ea priveşte pe toţi oamenii, nu numai pe creştini, ci pe toate popoarele din toate timpurile şi din toate locurile. Învierea cea de obşte este însoţită de Judecata finală sau universală”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa, făcând referire la Învierea lui Hristos şi la învierea de obşte, a enumerat care sunt cei trei vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, mustraţi în Psalmul 67. „De aceea noi am spus: «Înviază Dumnezeu și se risipesc vrăjmașii Lui și fug de la fața Lui cei care-l urăsc pe El» și «Precum se stinge fumul și nu mai este, precum se topește ceara de la fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se bucure şi să se veselească». Acest Psalm din Vechiul Testament se referă deodată la Învierea lui Hristos, dar şi la învierea universală. Cine sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu pe care Psalmul îi mustră şi îi alungă prin puterea Celui care înviază din morţi? Aceştia sunt: diavolul, moartea și iadul. Mântuitorul ­Iisus Hristos, prin ascultare până la moarte și încă moarte pe cruce, s-a făcut biruitor asupra păcatului neascultării, asupra diavolului, asupra iadului și asupra morții”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

„Întreaga umanitate este îndreptată spre Înviere”

În continuare, Patriarhul României a evidenţiat că adevărul învierii din morţi, sau adevărul biruinţei vieţii asupra morţii adus de creştinism, a schimbat istoria omenirii, aceasta căpătând sens. „Toată existenţa nu se mai află sub teroarea morţii! De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: unde îţi este iadule biruinţa, unde îţi este moarte boldul sau puterea, pentru că Hristos a biruit moartea, a biruit iadul şi ne-a deschis perspectiva învierii. Hristos-Domnul este numit Paştele nostru, Hristos Însuşi este trecerea noastră de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. În cântările din noaptea aceasta vom mărturisi: Iată, toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că toate s-au umplut de sens, toate au un sens ultim. Întreaga umanitate este îndreptată spre Înviere”, a spus Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a îndemnat ca în aceste zile în care noi primim bucurie din bucuria lui Hristos, pace din pacea lui Hristos şi lumină din lumina Lui, „să răspândim şi să dăruim celor din jurul nostru pace şi bucurie, iubire milostivă şi să arătăm că viaţa noastră nu se termină la mormânt, că moartea este doar o trecere”. A urmat apoi Sfânta Liturghie, ce a fost săvârșită în Catedrala Patriarhală. La final, credincioşii au primit „Sfintele Paşti”, Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Învierea Domnului, precum şi produse tradiţionale de Paşti.

Vecernia Învierii Domnului la Catedrala Patriarhală

În prima zi de Paşti, duminică, 8 aprilie 2018, în toate bisericile din Patriarhia Română a fost săvârşită, începând cu ora 12:00, slujba Vecerniei speciale, numită şi „A doua Înviere”. La Catedrala Patriarhală, aceasta a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Qais Sadiq, Episcop de Erzurum, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În cadrul slujbei Vecerniei speciale a fost citită în 12 limbi pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al 20-lea, versetele de la 19 la 25. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat că bucuria şi pacea sunt cele două mari binecuvântări pe care Mântuitorul Iisus Hristos le dăruieşte lumii prin femeile mironosiţe şi prin ucenicii Săi. „Aceste două stări duhovniceşti, ca daruri binecuvântate de la Dumnezeu, pacea şi bucuria, ne arată că Învierea lui Hristos luminează, îmbogăţeşte, dă sens şi plinătate sufletului omului şi vieţii acestuia pe pământ. Bucuria, în limba greacă a Noului Testament, este rodirea harului în sufletul omului, pentru că harul se numeşte haris, iar bucuria se numeşte hara. Deci, rodirea harului dumnezeiesc în sufletul omului aduce bucurie, iar pacea pe care Hristos o dăruieşte, şalom în limba ebraică, înseamnă o plinătate a vieţii, o armonie, o împlinire. Deci, când Hristos se întâlneşte cu noi ca răspuns la credinţa şi iubirea noastră faţă de El, ne dăruieşte bucurie şi pace. Aceasta nu s-a întâmplat doar o dată, ci se întâmplă permanent în Biserica lui Hristos. De aceea, după multă rugăciune, după multă nevoinţă, totuşi credincioşii noştri nu pleacă acasă goi în suflete. Deşi slujbele au fost obositoare din punct de vedere fizic, din punct de vedere spiritual, credincioşii primesc o pace profundă în suflet şi o bucurie mare pe care nu o poate da nimeni. Pacea dăruită de Hristos este însăşi prezenţa iubirii Sale în sufletul şi în viaţa noastră”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre calităţile trupului îndumnezeit al Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi. „Iisus Hristos trece prin uşile încuiate, cu trupul Său înviat din morţi, ceea ce înseamnă că trupul Său este deplin înduhovnicit şi îndumnezeit. El trece prin uşile încuiate, fără să spargă uşile, fără să strice integritatea materiei. Aceasta înseamnă că trupul Său nu este un cadavru reanimat, revenit la viaţa aceasta pământească, ci trupul Său este înduhovnicit, îndumnezeit şi totalmente liber de orice constrângere, de orice determinism al naturii. Nici materia, nici timpul, nici spaţiul, nici distanţele nu-l mai pot constrânge. Este libertatea omului din Împărăţia lui Dumnezeu, inaugurată de Iisus Hristos prin învierea Sa din morţi. Cu toate acestea, trupul înduhovnicit nu-şi pierde identitatea sa de trup. Trece prin uşile încuiate, însă, în acelaşi timp, este trupul Lui care a stat pe Cruce răstignit şi apoi în mormânt. De aceea, El le arată ucenicilor mâinile şi coasta Sa. El a înviat din morţi, dar semnele sau stigmatele Crucii au rămas pe trupul Lui înviat. Aici vedem că Hristos nu desparte Învierea de Crucea Sa, nici Crucea Sa de Înviere şi poartă pentru eternitate în trupul Său înviat şi preaslăvit semnele Sfintei Cruci. Crucea a devenit interioară Învierii Sale şi Învierea a devenit slava Crucii”, a arătat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a mai precizat că, după Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos Se arată ucenicilor Săi nu doar ca să îi salute, nici doar ca să confirme Învierea Sa din morţi, „ci a venit să le încredinţeze o misiune, o trimitere. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi (Ioan 20, 21). Această trimitere la propovăduire, la binevestirea adevărului Învierii, este însoţită de un mare dar, şi anume de darul Duhului Sfânt”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

După slujba Vecerniei Învierii, Patriarhul României i-a primit la Reşedinţa Patriarhală pe membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, pe care i-a felicitat pentru întreaga activitate şi le-a oferit daruri.

Sfânta Lumină de la Ierusalim adusă în România

Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă şi anul acesta în ţara noastră (pentru a zecea oară), conform tradiţiei de Sfintele Paşti, în seara zilei de 7 aprilie, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost întâmpinată la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Împreună cu Patriarhul României, la Catedrala Patriarhală au întâmpinat Sfânta Lumină Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, preoţi slujitori ai catedralei, precum şi credincioşi. Întâistătătorul Bisericii noastre a spus că Lumina Sfântă de la Ierusalim este un dar al Mântuitorului Iisus Hristos pentru cei care-L iubesc pe El. `Lumina aceasta este o lumină deosebită. Ea în primele clipe nu arde, este o lumină dulce, o lumină lină, binefăcătoare. Patriarhul Ierusalimului Diodor a fost timp de 62 de ani martor al venirii acestei lumini, ea arătându-se în mod diferit. Adesea apărea un mic nor, de ceaţă, deasupra mormântului, care se transforma în lumină, altă dată venea lumina în mod neaşteptat, alteori mai târziu. Această lumină, ca dar al iubirii lui Hristos-Lumina lumii, este pentru noi o întărire a credinţei şi a evlaviei. Credinţa în Hristos şi în Învierea Sa nu depinde de această minune, dar ea întăreşte credinţa noastră, că Iisus Hristos a biruit moartea, iadul, păcatul şi ne-a dăruit nouă, după ce a trecut prin jertfa crucii şi prin mormânt, bucuria învierii”, a evidenţiat Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a arătat faptul că există mărturii ale acestei minuni încă din primele veacuri, iar începând cu secolele 7-8, chiar și unii musulmani au mărturisit-o. La final, Patriarhul României a spus că „lumina cea neînserată este însăși prezența iubitoare a lui Dumnezeu”, iar „lumina fizică pe care o vedem noi de la soare este un veșmânt al luminii nevăzute, dar reale și netrecătoare a harului dumnezeiesc”.