Nu uitaţi de înviorarea de dimineaţă!

Educaţia deficitară în ceea ce priveşte sănătatea şi igiena corpului face ca mulţi dintre noi să neglijeze gimnastica de dimineaţă. De asemenea, prinşi în agitaţia zilnică, mulţi uită să-şi menajeze braţele şi în special umărul, suprasolicitându-le.

Pregătirea de dimineaţă pentru o nouă zi de muncă fizică sau intelectuală presupune câteva etape ce nu pot fi neglijate, în condiţiile impuse de ritmul alert al acestui început de mileniu.

Dimineaţa, după toaleta cu rol igienic, de schimbare a circulaţiei sanguine şi de tonifiere nervoasă, urmează înviorarea fizică, cu o gimnastică generală, necesară pentru creşterea supleţii articulare şi musculare. Urmează apoi masa, constând într-o gustare mai frugală sau mai consistentă, precum şi o concentrare psihică asupra problemelor zilei. Ordinea celor necesare de parcurs, la început de zi, depinde de vârstă, sex, educaţie, antrenament, ambiţie.

În ceea ce priveşte gimnastica de înviorare, aceasta este neglijată de cei mai mulţi dintre oamenii care muncesc, dar chiar şi de tineri, constituind o carenţă de educaţie care se repercutează nefavorabil asupra unei zile de muncă.

Înviorarea, încălzirea sau antrenarea de dimineaţă presupune mobilizarea tuturor segmentelor corpului, cu mişcări ample şi energice. Aceasta se poate realiza în aer liber, în balcon, în casă, cu sau fără muzică, cu un ritm mai alert, cu o durată de 5 până la 20 de minute. Unii preferă alergările sau un înot scurt, tonifiant. Dacă cele mai sus enumerate nu sunt făcute zilnic din lene, din neglijenţă sau din neînţelegerea utilităţii lor, ar fi bine să faceţi măcar alt gen de exerciţii: să urcaţi şi să coborâţi scările în fiecare zi sau să mergeţi pe jos 1-2 kilometri, înainte de începerea programului de lucru.

Dacă încă nu v-aţi obişnuit cu un astfel de program în fiecare dimineaţă, gândiţi-vă că la balerini, la dansatori, la sportivi sau la militari, care, prin încălzirea de dimineaţă, îşi pun în valoare toate calităţile pe care le au şi îşi dezmorţesc organismul. De asemenea, conducătorii de state sau marile personalităţi, în ciuda programului de lucru extrem de încărcat, nu neglijează cele câteva minute de gimnastică matinală, care ar putea să le mobilizeze calităţile fizice şi intelectuale în ziua care începe.

Surmenajul umărului

Foarte important este ca în timpul zilei să nu uitaţi să faceţi mişcări de dezmorţire şi să nu vă suprasolicitaţi umerii, unele dintre cele mai sensibile dar şi utile articulaţii.

Umărul este o articulaţie importantă prin faptul că de aici porneşte mâna să efectueze comenzile venite de la creier. De aceea, articulaţiile asigură mişcări ale braţului în toate direcţiile. Pentru că umărul nu mai este o articulaţie de sprijin, ca la patrupede, oasele care participă la această joncţiune, adică omoplatul şi capul humerusului vin foarte puţin în contact. Toată stabilitatea, forţa, mobilitatea, precizia este asigurată de un ansamblu de muşchi, tendoane, ţesuturi de alunecare de mare precizie şi mare rezistenţă, dar şi foarte vulnerabile când se depăşeşte limita de rezistenţă şi structură.

Umărul ne permite să ridicăm greutăţi, să le proiectăm în faţă, în spate sau chiar deasupra capului, deşi nu are un sistem de contrabalans deosebit. În acelaşi timp, poate fi deteriorat în structurile şi în funcţionalitatea sa prin suprasolicitare neraţională, când, ca o reacţie de apărare, apare durerea. În aceste cazuri, repaosul este un remediu binevenit şi de multe ori suficient.

Traumatismele cu luxaţii, adică ieşirea capului humerusului, fracturile oaselor braţului sau omoplatului trebuie rezolvate de medicul ortoped, cu respectarea repaosului impus de acesta, după care urmează recuperarea funcţională, pentru a recăpăta calităţile, care, din păcate, nu mai pot fi la fel cu cele ale unui umăr normal.

Din acest motiv, prevenirea surmenajului constă mai întâi dintr-o analiză atentă referitoare la ceea ce putem şi ce nu putem face, la ce sunt şi la ce nu sunt antrenaţi umerii noştri. De asemenea, este indicat să faceţi de 2-3 ori pe an balneo-fizio-terapie recuperatorie, pentru a nu invalida mai mult sau mai puţin membrele superioare.