Dumnezeu și jurnaliștii

Un cunoscut ziarist occidental, Gabriel Ringlet, publica în Franța anului 1982 o carte cu un titlu provocator, Dieu et les journalistes - Dumnezeu și jurnaliștii. Era, în fapt, o antologie de texte semnate de un grup de oameni de presă sub coordonarea lui Ringlet. În acest volum, autorii fiecărui subcapitol dezbăteau relația biserică-mass-media și, cum poate surprinde presa în mod corect, fenomenul religios, care are o parte văzută și alta nevăzută, de cele mai multe ori infinit mai complexă și mai dificil de prins în cuvinte sau concepte decât prima. Întrebările pe care și le puneau occidentalii prin anii ‘80 au primit un răspuns practic în România, începând cu 7 februarie 2005. La această dată, în Iași, câțiva jurnaliști talentați, în cooperare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, condusă atunci de Mitropolitul Daniel, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, au început să lucreze, după regulile cele mai riguroase ale jurnalismului învățat în școală, un ziar cotidian, 16 pagini, full color, cu profil generalist. Găseai acolo tot ce aveai nevoie, de la actualitate socială, politică și economică la teologie, filozofie, sport și programe radio-tv. Era un ziar cât se poate de bine făcut, realizat de profesioniști, oameni apropiați de Biserică și credință. Mitropolitul Daniel a girat tot acest proiect, care nu ar fi avut succes fără sprijinul logistic, financiar și moral al ierarhului. Nu fac parte din nucleul dur, din colectivul celor care au lucrat de la început în redacția Ziarului Lumina. Ei împlinesc acum 21 de ani de muncă. Eu abia am făcut majoratul, adică am împlinit 18 ani în redacția acestui ziar. Dar, cu toate acestea, întâlnirea mea cu cel devenit astăzi cotidianul Patriarhiei Române nu datează din 2008, ci cu doi ani în urmă. Nu se știa încă pe atunci, la București, de acest ziar. Nu putea fi găsit în biserici sau în altă parte. Era în primăvara lui 2006. Mă aflam la Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani, de lângă Podul Izvor din Capitală. Părintele profesor Vasile Gordon, parohul bisericii, fostul meu diriginte din Seminarul Teologic și apoi profesor al meu la Catedra de Omiletică a Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, mă rugase să-l ajut într-o problemă. M-a poftit în casă și am intrat în camera unde părintele mai avea de scris ceva la calculator. Așa că m-am așezat la masa lungă din lemn masiv din spatele părintelui și am început să răsfoiesc ziarul care se afla înaintea mea, Lumina. Descopeream o publicație nouă, cu articole bine redactate. Nu era o revistă eparhială sau o broșură așa de patru pagini scoasă la vreun xerox mai performant. Era un ziar în toată regula, serios și solid ca număr de pagini și conținut. După puține minute, părintele a terminat treaba la computer și, văzând admirația mea pentru ziarul de pe masă, m-a întrebat. Îți place? E foarte bun! Eu sunt abonat la Lumina, deși nu e scos de București, ci de Mitropolia Moldovei și ­Bucovinei. Mitropolitul Daniel a găsit formula câștigătoare. Câștigătoare de suflete. Cred că fiecare preot din țară ar trebui să aibă abonament la ziarul Lumina. Merită! Crede-mă! A trecut mult timp de atunci. Ziarul și-a mutat treptat redacția centrală de la Iași la București, odată cu alegerea Mitropolitului Daniel Ciobotea în scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În toți acești ani, 21 la număr, Ziarul Lumina a avut mai mulți coordonatori. Unii mai avangardiști, alții mai moderați, în viziunea lor editorială. Unii dintre ostenitorii de atunci, de la început, ai ziarului lucrează în redacție și astăzi. Alții au plecat în alte locuri, iar alții au trecut la cele veșnice. Tuturor le purtăm aceeași recunoștință și urăm la mulți ani celor ce sunt legați de această publicație, fie că sunt cititori sau redactori, editori, fotografi, corectori, paginatori sau coordonatori. La mulți ani, Ziarul Lumina!