Gânduri la săptămâna a 5-a a Postului Mare

În săptămâna și în duminica a 5-a din Postul Mare, Biserica ne pune înainte figura extraordinar de fascinantă și emoționantă a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Viața ei, redactată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, este o capodoperă a genului aghiografic, înscriindu-se pe linia a ceea ce mai târziu s-a numit, în literatură, bildungsroman, gen literar care urmărește maturizarea psihologică, morală și socială a unui protagonist de la copilărie sau tinerețe până la vârsta adultă. Putem considera viața acestei sfinte ca un drum inițiatic de la moarte la viață, cu cel puțin două paliere. Drumul exterior al nevoinței și al supunerii treptate a trupului și a ansamblului de mecanisme care definesc „omul cel vechi“ sau „omul păcatului“ și drumul interior al renașterii duhovnicești, al trezirii la o altă viață și la o altă lume care nu sunt atât de ușor accesibile simțurilor noastre comune. Din viața acestei sfinte reținem două aspecte.

Primul are loc la Ierusalim când Maria, după o viață dezordonată moral și decăzută, hotărăște în sine să își schimbe traiectoria existențială și să o ia pe drumul anevoios al despătimirii. Înainte de a părăsi cetatea, sub călăuzirea nevăzută a Maicii Domnului, pe care o ia drept „chezășuitoare“, adică garantă a pocăinței, ea merge la biserică și primește Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele Domnului. Se împărtășește înainte de a porni efectiv pe drumul pocăinței și al iertării păcatelor. Acest gest extraordinar ne mută percepția noastră oarecum greșită față de Sfânta Împărtășanie pe care o considerăm cel mai adesea ca un trofeu sau premiu pe care-l primim după o perioadă de post și rugăciune numită pregătitoare. Iată că Sfânta Împărtășanie se descoperă a fi aici cu adevărat hrană duhovnicească pentru lucrarea pocăinței intense la care Sfânta Maria se angajează. De altfel, atunci când ne împărtășim, auzim de la preot: Se împărtășește robul lui Dumnezeu (…) spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Într-un fel, noi ne împărtășim ca să pătrundem într-o lucrare duhovnicească fără sfârșit. În acest gest al sfintei se arată temelia vieții bisericești, că orice lucrare a noastră înaltă trebuie însoțită de Sfânta Împărtășanie, de comuniunea euharistică.

Al doilea aspect interesant care reiese din viața sfintei este revelat la întâlnirea cu părintele Zosima, când îi povestește viața ei și cuvioasa citează din Sfânta Scriptură fără să o fi citit înainte de a merge în pustie și fără să fi avut acolo cu ea vreo carte a Vechiului sau Noului Testament. De unde avea ea cunoștința unor versete biblice? Putem înțelege că a primit insuflarea de la Duhul Sfânt în nevoința ei extraordinară. Același Duh Sfânt care i-a insuflat pe autorii cărților Sfintei Scripturi i-a deschis și ei mintea să primească înțelegerea duhovnicească a realităților pe care le trăia. Acest lucru ne arată cum lucrează insuflarea Duhului Sfânt în Biserică, o realitate dinamică ce nu s-a încheiat, ci îi inspiră pe părinții duhovnicești să scrie și să mărturisească premisele împărtășirii lor de Dumnezeu în aceiași termeni ca și autorii sfinți canonici. Mântuitorul Iisus Hristos spune ucenicilor că lumea va trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. Sfânta Cuvioasă Maria ne arată în ce fel nu vor trece cuvintele Domnului. Ele se vor întrupa ca realități în oamenii sfinți, plini de Duhul Sfânt. Cuvântul despre întruparea lui Hristos va fi viu în oamenii care s-au pocăit și L-au primit în ei pe Cuvântul lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Adevărul spus de Domnul, că Duhul Sfânt vă va călăuzi pe voi la tot adevărul, va deveni o realitate concretă în părinții duhovnicești ca Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, care plângea pentru lume și spunea că își dorea ca toți să Îl cunoască pe Hristos în Duhul Sfânt așa cum L-a cunoscut el.

Viața Sfintei Maria Egipteanca ne atrage atenția că există stări diferite de trăire a realităților dumnezeiești. Deși toți ne împărtășim, într-un mod diferit de noi trăiesc acest eveniment oamenii nevoitori. Deși mulți vorbim despre Dumnezeu, a-L cunoaște pe Hristos în Duhul Sfânt, cum zice Cuviosul Siluan, este altceva față de expunerea unor informații teoretice despre creație, revelație, mântuire etc. Ne rămâne îndemnul de a citi viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrierile Cuviosului Siluan și ale altor sfinți ca să sesizăm pe cât ne e posibil adâncul înțelepciunii și al cunoașterii de Dumnezeu.