Paiul și bârna au rămas la fel

Între poruncile pe care le rostește Mântuitorul Hristos la încheierea predicii de pe munte există una foarte concisă și clară: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura” (Matei 7, 1-2). Iar atunci când detaliază rațiunile acestui îndemn, căci autoritatea Domnului este întotdeauna empatică, face trimitere către organul vederii, asociat cunoașterii în sensul cel mai deplin. În mod normal, toți oamenii au ochi ca să vadă și urechi ca să audă, însă percepția despre sine și despre semeni are acorduri fine diferite.

Evanghelia nu poate fi suspectată de indiferentism sau lipsă de gândire critică, pentru că, deși în multe locuri iubirea față de aproapele presupune răbdare, atenție, îngăduință și asprime față de sine, busola care indică invariabil binele rămâne mereu în funcțiune. Iubirea răstignită a lui Hristos pentru omenire cuprinde iertarea, dar și demnitatea profetică de a vedea căderile din oameni și răul din lume, puterea de a proiecta lumină în cele mai ascunse și întunecate unghere ale vieții. „Vai”-urile rostite de profeții Vechiului Testament în momentele de criză, atunci când dreptatea și pacea sunt în pericol, răsună și în cuvintele de mustrare ale Domnului Hristos: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici”, repetate de opt ori, cu ținte precise, dar și în alte situații în care răul devine amenințător. Asemeni unui chirurg experimentat, ochiul Domnului vede clar linia dintre păcat și păcătos. El știe să cauterizeze plaga și să dea sănătate omului creat după chipul lui Dumnezeu.

Pentru noi, oameni muritori din toate timpurile, măsurile stimei de sine și cele ale judecății semenilor au rămas la proporțiile din Evanghelie: paiul și bârna. Noi punem microscopul pe aproapele și-i exagerăm petele și lipsurile, facem din paie bârne, neglijăm propriile defecțiuni. Vederea noastră este deformată, suferă de propriile patimi, ignoranțe și neputințe.

Evoluția științelor și tehnologiilor ne aduce beneficii în privința protejării sănătății fizice, a confortului, bunăstării materiale și fluxurilor comunicaționale. Dar paiul și bârna rămân constante ale vieții morale și sociale, abundent pigmentate cu apariții mediatice de breaking news și cu povești răspândite în rețelele de socializare, amplificate de lideri de opinie și de agenți de persuasiune. Principiul paiului și-al bârnei trece rapid din plan individual în spațiul public. Certuri și dezbinări domestice iau forma unor conflicte între culturi și subculturi, până la dușmănii și războaie între state.

În toate cazurile, beligeranții susțin că dreptatea este de partea lor și, prin rigiditatea atitudinilor, pun în primejdie chiar fundamentele morale și existențiale ale lumii în care trăim. Se ajunge astfel la starea de confuzie descrisă de cuvintele profetice: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină, care socotesc amarul dulce și dulcele amar” (Isaia 5, 20).

Oricât s-ar dezvolta societatea umană din punct de vedere științific, tehnologic și militar, avem nevoie de creștinism și de cuvântul Evangheliei. Nu doar pentru pregătirea vieții de dincolo, ci și pentru discernământ moral și echilibru social în lumea de aici.