David, un om de atitudine

Când Dumnezeu dorește să instruiască sau să slăvească pe cineva, nu-i oferă din prima victoria, ci-l trimite mai întâi la școala nevoilor. Marii conducători apar în vremuri de restriște. În viețile oamenilor care s-au făcut remarcați descoperim necazuri, suferințe care i-au înălțat deasupra cotidianului. Să ne gândim la Patriarhul Avraam, atunci când a fost pus în situația de a-și sacrifica propriul fiu și a-și pune în pericol descendența, la Iacov, atunci când s-a întâlnit cu fratele lui, Esau, după ce-i furase binecuvântarea de întâi născut primită de la părintele său, Isaac, și la Iosif, fiul lui Israel, atunci când a fost întemnițat pentru că nu a cedat insistențelor femeii lui Faraon.

Nu numai că ei au găsit soluția problemelor cu care s-au confruntat, dar au descoperit și o forță lăuntrică extraordinară dăruită de Dumnezeu, care ­i-a propulsat mereu înainte: credința.

Asemenea unui vârtej pe mare, această forță lăuntrică s-a transformat într-un val uriaș atotcuprinzător atunci când circumstanțele păreau cu totul copleșitoare. Perspectiva pozitivă, plină de speranță și credință asupra vieții, ne poate ajuta să realizăm obiective înalte. O persoană confruntată cu o situație dificilă, o persoană cu o atitudine ieșită din comun, încearcă să găsească părțile ei bune, deși situația în care se află este deosebit de vitregă.

În vechiul Israel, pe vremea regelui Saul, când Goliat s-a apropiat de evrei, aceștia, văzându-l, fugeau, temându-se foarte tare. Luptătorul filistean i-a făcut pe toți să gândească cu privire la el: „E atât de mare, că niciodată vreunul dintre noi nu-l va putea ucide”. David, cel mai mic dintre frații săi, după ce a chemat numele Domnului Savaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel, și-a luat praștia și cinci pietre din pârâul aflat în apropiere, le-a pus în traista sa de păstor, dar a gândit altfel decât cei din neamul său: „Goliat e atât de mare, încât nu am cum să-l ratez”.

Gândul lui David că-l va pedepsi pe Goliat pentru hula sa înaintea lui Dumnezeu s-a sprijinit pe credința, pe nădejdea sa nestrămutată că va fi ajutat în luptă. Și, după cum știm, nădejdea nu ruşinează niciodată, spune Apostolul Pavel în Epistola către Romani.