Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Pilda zilei Neamul lui Eminescu

Neamul lui Eminescu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pilda zilei
Data: 16 Iun, 2018

Pe vremea când Dumnezeu și Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor bătrâni gârbovi sprijiniți în toiag și cu sandale, se întâmpla să bată pe la ușile oamenilor la căderea nopții, iar de multe ori erau izgoniți.
Odată i-a prins noaptea pe câmp și, odată cu ea, o ploaie care le-a udat veșmintele și i-a umplut de noroi. Și tot rătăcind ei, într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câinii mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Și au răspuns:
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândețe.
- Mario, ia mai pune niște vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o doniță cu apă proaspătă! Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!
Și le-au dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat și i-au pus să doarmă într-o odaie care mirosea a gutui și busuioc.
A doua zi dimineața, iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus și în traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-au urat drum bun. Cum au ieșit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu:
- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceștia, că tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiași.
- Fă ceva, fă să-și vadă măcar o dată sufletul.
- Să-și vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?
- Da, Doamne, să-și poată vedea sufletul, așa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
- Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.

Citeşte mai multe despre:   Mihai Eminescu