Dicționar teologic: târnosire, taină, târnoseală

TÂRNOSIRE (slav. tronosatîi - a sfinți, a consacra)

Sfințirea mare a unei biserici, după lucrări de construcție din temelie sau de reconstrucție, consolidare și reparații. Aceasta se săvârșește, după o rânduială specială, de ierarh sau de un delegat al său.

Sfințirea sau târnosirea unei noi biserici este un eveniment mare și sfânt, cu o semnificație spirituală și o binecuvântare harică deosebită. Dar al oamenilor, oferit lui Dumnezeu îna­inte de sfințire, noua biserică devine, după sfințire, un dar al Preasfintei Treimi pentru oameni.

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a fost publicată, în anul 2012, o ediție intitulată Târnosirea sau Slujba sfinţirii, care reunește mai multe rânduieli: Sfințirea sau târnosirea propriu-zisă; Sfin­țirea catapetesmei și a picturii; Rânduiala sfințirii bisericii căreia i s-a făcut o repa­ra­ție pe dinăuntru; Sfințirea bisericii care a fost pângărită în vreun fel; Sfințirea Antimiselor; Sfințirea crucii ce se așează pe acoperișul bisericii; Sfințirea clopotelor; Slujba săvârșită atunci când au putrezit acoperămintele Sfintei Mese, precum și îndrumări pentru preoții parohi privind buna desfășurare a sfințirii bisericii.

TAINĂ (gr. mistirion, lat. sacramentum, slav. taintsve - ascuns, tainic, neînțeles)

   I. (Sfintele Taine) Lucrări comune dintre Dumnezeu și oameni, concretizate sub forma unor slujbe bisericești, prin care, în chip văzut, se împărtășește credincioșilor harul lui Dumnezeu Cel nevăzut, spre sfințirea vieții și mântuirea sufletelor. Întemeiate de Mântuitorul Hristos, Sfintele Taine sunt în număr de șapte, iar lucrarea lor în Biserică este bazată pe Sfânta Scriptură: Botezul (Matei 28, 19-20), Mirungerea (2 Corinteni 1, 21), Împărtă­șania sau Euharistia (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-23; Luca 22, 19-20; 1 Corinteni 11, 24-25), Spovedania, Pocăința sau Mărturisirea (Matei 18, 18; Ioan 20, 22-23; Iacov 5, 16), Preoția sau Hirotonia (Matei 28, 19-20; Ioan 20, 21; Fapte 6, 6; Fapte 14, 20-23; 1 Timotei 3, 1-7; 1 Timotei 4, 14; Tit 1, 5; 1 Petru 2, 9; 1 Petru 5, 1), Cununia sau Nunta (Facerea 1, 28; Fapte 2, 18; Matei 19, 5-6; Ioan 2, 1-11; Efeseni 5, 31-32), Maslul (Marcu 6, 13; Marcu 16, 17-18; Iacov 5, 16). Adevăratul și tainicul săvârșitor al Sfintelor Taine este Mântuitorul Hristos, dar săvârșitorul văzut al acestor sfinte lucrări este preotul sau arhiereul. Primitorii sunt creștinii pregătiți pentru a primi harul respectivei Taine. Timpul săvârșirii este determinat de necesitățile duhovnicești ale credincio­șilor, dar Biserica a rânduit ca Sfintele Taine să se săvârșească legate de Sfânta Liturghie, în contextul (Euharistia, Preoția) sau în prelungirea acesteia (Botezul, Mirungerea, Cununia, Maslul), în sfântul lăcaș, la casele credincioșilor sau în diverse așezăminte de asistență socială, cum ar fi spitalele, azilele de bătrâni, orfelinatele (Botezul, Spovedania, Maslul) - în cazul unor situații de urgență.

   II. Lucru neștiut, nevăzut sau imposibil de gândit sau conceptualizat; apofatic.

TÂRNOSEALĂ

Bucățele pătrate (cca. 7x7 cm), din pânză de in, înmuiate în ceară topită și aromată, care se împart credincioșilor participanți la slujba târnosirii, ca binecuvântare și având ca utilitate sfințirea caselor și chemarea păcii și a binecuvântării lui Dumnezeu, în unele situații dificile ale familiei (momente de spaimă, boală sau cataclisme - cutremur, vijelii).