Gânduri, îndemnuri şi binecuvântări în vreme de încercare

Anul acesta am sărbătorit Sfintele Paști într-un mod cu totul neobișnuit. Cu toate acestea, Evanghelia Învierii ne sintetizează mesajul iubirii fără limite a lui Dumnezeu. În tăcerea nopții sfinte, Sfântul Apostol Pavel ne spune: „El a murit pentru noi toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei” (2 Cor 5, 15). Mântuitorul Hristos a învins moartea, în El, viața a biruit moartea. Această credință pascală, care hrănește și întărește nădejdea noastră, doresc să o împărtășesc cu dumneavoastră în aceste zile sfinte și binecuvântate. Este nădejdea noastră în vremuri mai bune, în care să fim mai buni și mai credincioși, eliberați în sfârșit de rău și de această molimă. Această nădejde nu dezamăgește, ci fortifică și dă curaj și încredere în Maica Domnului, Ocrotitoarea noastră. Unii alături de ceilalți, în iubire și rugăciune, putem să pregătim în aceste zile un timp mai bun și o nouă orientare în viața noastră.

Vă văd în familiile dumneavoastră, în timp ce trăiți o viață neobiș­nuită pentru a evita contaminarea. Mă gândesc la dumneavoastră, la vivacitatea copiilor, care nu pot să iasă afară, să frecventeze școala, să-și trăiască viața obișnuită. Mă gândesc la adolescenți și la cei tineri care trebuie să stea în casă de teama acestei molime. Sunt în inima mea toate familiile, mai ales acelea care au pe câte cineva drag bolnav sau care, din păcate, au experimentat doliul din cauza molimei sau din alte cauze.

În aceste zile mă gândesc adesea la persoanele singure și la persoanele în vârstă, cărora le este mai greu să facă față acestor momente.

Mă gândesc la cei care sunt infec­tați cu coronavirus și la persoanele internate în spitale.

Îmi sunt cunoscute devotamentul și generozitatea doctorilor și ale personalului din spitale care se expun zi de zi pentru a acorda îngrijiri în această pandemie sau pentru a garanta serviciile esențiale pentru societate. Mă gândesc și la cei care sunt strâmtorați financiar și preo­cu­pați pentru locul de muncă și pentru viitorul lor. Un gând aparte se îndreaptă spre cei deprimați, dispe­rați și panicați de această pandemie.

Acest moment dificil este cunoscut de noi. Tocmai pentru aceasta aș dori să vă încredințez că noi ştim acest lucru și, prin aceste cuvinte, vreau să vă încredințez pe toți de dragostea și rugăciunea noastră către Maica Domnului.

V-aș ruga pe toţi să căutați, pe cât posibil, ca în aceste zile de încercare să utilizați cât mai bine acest timp: în primul rând să vă rugați mai mult; să fiți mai generoși; să-i ajutați pe cei din preajma dumneavoastră care sunt în nevoi; să-i contactați la telefon sau prin rețelele de socializare pe apropiații și cunoscuții dumneavoastră; să-L rugați pe Bunul Dumnezeu pentru cei care suferă, căci, chiar dacă suntem izolați, gândul nostru poate ajunge departe, prin iubirie, la inimile celor pe care-i iubim. De asta avem nevoie acum, de dragoste exemplară.

Iubiți frați și surori, nădăjduiesc că prin aceste rânduri am ajuns în sufletele și-n casele dumneavoastră. Arătați un semn de dragoste față de cei din casa dumneavoastră, față de copii, față de bătrâni, față de cei care sunt panicați și disperați. Spuneți-le tuturor că noi toţi, clericii, suntem aproape de ei și ne rugăm pentru toți ca pe toți Domnul Cel înviat din morți să-i elibereze foarte curând de rău.

Rugați-vă neîncetat şi împreună să rostim cu dragoste: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!