Când s‑a născut în 1952, la Sasca, sub poalele Stânișoarei, Gheorghe Negură era, prin tărâmul în care a deschis ochii, vecin cu Sfinții Paisie, Cleopa și Petroniu, cu marii monahi ai Slatinei, înaintea
Logos şi poezie
De ce nu vii?
de Costache Ioanid „De ce nu vii de pe cărări străine să-Mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit, când numai pentru tine, ca Isaac am fost pe rug urcat. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire? Şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?... De ce nu vii cât încă sunt aproape? De ce te-ascunzi cât încă te mai chem? De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape şi Harul Meu, în ceasul tău suprem? De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă, să colindăm alături ceru-ntreg? Din flori de Rai, din veşnica dumbravă, cu mâna Mea cununa să-ţi aleg! De ce nu vii tu, suflet nehotarnic, cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plânge-amar, dar poate prea târziu! Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire? şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?“






.jpg)