„Maica Vieţii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria”

Acestea sunt numirile pe care le regăsim în imnografia liturgică a Bisericii Ortodoxe când o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria. Mai ales în zilele serbării Adormirii Maicii Domnului (15-23 august) regăsim în slujbele bisericeşti numeroase numiri ale Prea­sfintei Fecioare Maria, care exprimă teologia mario­logică ortodoxă.

În aceste zile de prăznuire, imnografia Mineiului ne cheamă să o lăudăm „pe Preasfânta Fecioară curată, din care negrăit a ieşit întrupat Cuvântul Tatălui” şi mai ales cinstim alături de „mulţimile îngerilor din cer” preacinstită Adormire a Preasfintei Fecioare şi o fericim ca „Maică a lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor”. Pentru că Adormirea Maicii Domnului „o slăvesc Stăpâniile, Scaunele, Începătoriile, Domniile, Puterile, Heruvimii şi înfricoşătorii Serafimi”.

Iar Acatistul Maicii Domnului întăreşte imnografia Mineiului prin modul în care ne învaţă să cinstim trecerea la viaţa veşnică a celei ce este Născătoare de Dumnezeu: „Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!”

La Odovania praznicului, cântările Utreniei ne spun că Adormirea ei este „fără de moarte” şi că Născătoarea de Dumnezeu este „Maica Vieţii”, deoarece este „ceea ce a născut Viaţa” şi trecere „la viaţa cea fără de moarte”.

Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, explică imnografia serbării mariologice precizând: „În secolul al VIII-lea, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Cosma de Maiuma și alții, ca Teofan Mărturisitorul în secolul următor, au compus o mulțime de cântări foarte adânci din punct de vedere teologic și foarte frumoase din punct de vedere imnografic. Aceste cântări s-au referit în mod special și la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Atunci s-a precizat că nu putea să fie ținută de moarte Maica Domnului, pentru că din trupul ei s-a zămislit trupul lui Hristos Cel fără de moarte”. Lucru subliniat şi de primele strofe ale Prohodului Maicii Domnului: „În mormânt Viaţă/ Ai fost pus, Hristoase,/ Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormânt/ Şi se mută la viaţa cea de sus./ Tu născând Viaţa,/ Pe a tot-Dumnezeu/ Şi viaţa, Prea Curată schimbând-o/La viaţa cea de sus te-ai şi mutat”.

Tot Preafericirea Sa ne oferă şi înţelesurile teologice ale Adormirii Preasfintei Fecioare Maria: „Deşi Maica Domnului a trecut prin moarte ca orice om, totuși, ea nu a rămas în mormânt, nu a cunoscut stricăciunea, pentru că Fiul ei a luat-o sau a ridicat-o la cer. De aceea, cărţile liturgice nu vorbesc despre învierea Maicii Domnului și nici despre înălțarea ei, ci despre mutarea ei la viaţa veşnică. Este vorba de o mutare a ei la cer, mai întâi cu sufletul, iar apoi şi cu trupul. Deci, putem spune că ea a fost ridicată la cer, nu că s-a ridicat, sau ea a fost înălțată, nu s-a înălțat, pentru că numai Hristos S-a înălțat la cer cu puterea proprie. Deci, Maica Domnului a fost ridicată, a fost luată, a fost mutată la cer şi cu trupul prin milostivirea și puterea Fiului ei, Hristos Domnul”.

De aceea şi noi o cinstim pe Maica Vieţii mărturisind alături de imnograful inspirat: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi, prin rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.