Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Omul rău nu-i fericit cu răutatea lui

Omul rău nu-i fericit cu răutatea lui

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 01 Iunie 2008

Am fost odată la părintele Arsenie Boca - Dumnezeu să-l odihnească! -, la Bucureşti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot - au trecut anii peste toţi de-atunci… Asta era în 1965. Părintele, vorbind cu el, desigur, să aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rămas mie pentru cealaltă vreme a vieţii mele şi cred că şi pentru veşnicie. N-am să-l uit niciodată! Zice: „Uite, măi frate. O să fii preot. Să fii înţelegător faţă de neputinţa omenească!“ Nici nu vă puteţi închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmărit în viaţa mea şi în viaţa oamenilor. Şi mi-am dat seama că neputinţa omenească e o realitate. Sunt atâţia oameni răi în lumea asta, şi nici ei nu vor să fie răi… Şi-s răi, şi noi trebuie să înţelegem răutatea lor de pe poziţia noastră, din situaţia noastră. Să întelegem că ei nu pot mai mult, că ei înşişi sunt nemulţumiţi de răutatea lor - „Pe cel rău răutatea îl ucide“, îi scris în Psalmi. Pe cel rău răutatea îl ucide“, îl nimiceşte, răutatea îl nemulţumeşte. Pomenirea de rău, spun părinţii cei duhovniceşti, e o răutate fără margini, e o răutate ca o rugină care mănâncă fierul, aşa mănâncă sufletul; răutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rău, nemulţumirea, neiertarea este viermele minţii. Un părinte spune că „răul să-l scrii pe apă“.