Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: În viaţa călugărului, ascultarea e pusă pe primul plan

Răspunsuri duhovniceşti: În viaţa călugărului, ascultarea e pusă pe primul plan

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 03 August 2009

Ce înseamnă în viaţa duhovnicească a unui creştin ascultarea faţă de duhovnic, până unde merge ea? Ce înseamnă ascultarea pentru un monah?

În principiu, duhovnicul este îndrumătorul credincioşilor; el trebuie ascultat. Unii spun că prin duhovnic vorbeşte Dumnezeu Însuşi. E bine ca cineva să aibă încredinţarea aceasta, pentru el în special, dar, practic vorbind, nu ştiu dacă prin toţi duhovnicii vorbeşte Dumnezeu, dat fiind faptul că acelaşi lucru unul îl tratează într-un fel, altul în alt fel: Dumnezeu nu poate avea mai multe feluri de rezolvare a unui lucru. În principiu, duhovnicul este bine să fie ascultat, şi cel care îl ascultă pe duhovnic scapă de anumite nedumeriri, anumite confuzii, se ţine de un lucru şi merge înainte, şi asta este de mare însemnătate pentru credincios. Însă, în realitate, lucrurile sunt aşa: omul face ce poate, iar duhovnicii înţeleg lucrurile în mod diferit. Şi atunci există şi nişte confuzii, în înţelesul acesta că pot apărea ezitări tocmai în baza faptului că nu e o unitate a punctului de vedere într-o chestiune anume. Monahul are trei făgăduinţe speciale care reglementează viaţa monahală: ascultarea, castitatea şi sărăcia, adică mulţumirea cu puţin. Ascultarea e pusă pe primul plan şi e rânduită pentru ca omul să nu greşească ţinându-se de propria lui opinie, ţinându-se de de plăcerea sa, de buna lui dispoziţie într-o chestiune; ea urmăreşte înaintarea lui raportându-se la o conştiinţă străină, la o conştiinţă îmbunătăţită, străvăzătoare. Şi atunci, dependenţa aceasta fiind o făgăduinţă a călugărului, trebuie observată mult mai mult decât ascultarea obişnuită a unui om independent. Ceilalţi credincioşi sunt şi ei dependenţi, dar nu total; sunt şi independenţi, şi atunci există o elasticitate când e vorba de credincioşii de rând. (Convorbiri duhovniceşti cu părintele Teofil Părăian)

Citeşte mai multe despre:   monah