Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Răspunsuri duhovniceşti: „Niciodată să nu puneţi două nume la copii“
Cum ni se cuvine nouă, creştinilor, care purtăm numele unor sfinţi din calendar, să prăznuim ziua numelui?
Când este sfântul căruia-i porţi numele, să te duci la biserică, să asculţi Sfânta Liturghie, să te împărtăşeşti, dacă eşti spovedit. Dacă poţi, fă oleacă de pomană la tine acasă, la câteva su-flete amărâte.
Vine o bătrână la mine, nu de mult: „Părinte, scrie acolo!“ „Ce să pun, mătuşă?“ „Pune pe Ghiţă, pe Costicuţă, pe Tincuţa, pe Neluţu...!“ „Mătuşă, hai! Unde ai găsit tu nume de sfinţi de ăştia? Eu am îmbătrânit în mănăstire, şi de Sfântul Ghiţă n-am auzit. Unde ai găsit pe Sfântul Costicuţă? În calendar nu-i, în Prolog nu-i, în Minei nu-i, în Penticostar nu-i, în Triod nu-i. De unde l-ai scos?“ „Nu, nu. Aşa-i cheamă!“ „Fugi, mătuşă de aici! Îţi baţi joc de slujbele Bisericii?“ „Nu Ghiţă, ci Gheorghe l-a chemat; nu Costicuţă, ci Constantin, că Sfântul Costicuţă nu există sau Costăchel sau Costache cum îi zici tu acasă; şi nici Sfânta Tincuţa. N-am auzit de când sunt de Sfânta Tincuţa sau Catrina sau Catinca. Sfânta Ecaterina, marea muceniţă, fiică de împărat. I-am văzut sfintele moaşte la Muntele Sinai în sicriu de aur. Aşa, când veniţi cu pomelnic, să nu puneţi nume de acestea, să vă bateţi joc de sfinţii lui Dumnezeu. Cum să scriu eu aşa, că trebuie să scot părticele... Părticica n-o pot scoate decât pentru un nume ortodox. Să ştiţi! Eu vă spun. Nu mă interesează că aveţi ciudă pe mine. Eu sunt un putregai; mâine sunt în groapă, dar să nu ziceţi că n-aţi auzit şi nu v-am spus!
Se pot pune două nume la botez?
Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două. Aşa este! Mânca-v-ar raiul, să vă mănânce! Aşa să vă văd în rai, mamă, pe toţi! Pe toţi! Doamne fereşte, unul să nu rămână la munci! Toţi să vă bucuraţi în grădinile raiului! Toţi, mamă! Dacă aş avea eu un sac mare, să vă pun într-un sac, să pot să vă dau drumul în grădinile raiului... Acolo ! Ştiţi voi cât de frumos este acolo? Vai de mine! Auzi ce spune Apostolul Pavel: „Cele ce ochiul n-a văzut, şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit“ (1 Corinteni 2, 9). Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de El şi-L iubesc pe El. (arhim. Cleopa Ilie, Sfaturi duhovniceşti)