Răspunsuri duhovniceşti: Omul, împărat al celor de pe pământ, dar condus de sus

Care este asemănarea între omul bun şi îngeri, după învăţătura Sfinţilor Părinţi?

Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa (Gen. 1, 26-27). Adam este nenăscut, căci este plăsmuit de Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin, „Dogmatica“). Eva este purceasă din coasta lui Adam, căci ea nu a fost născută. De asemenea, Dumnezeu este făcătorul îngerilor. El i-a adus de la neexistenţă la existenţă şi i-a zidit după propriul Lui chip, mai înainte de crearea omului. Îngerii au o natură necorporală, un fel de duh şi foc imaterial, după cum spune dumnezeiescul prooroc David: „Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc“ (Ps. 103). Prin aceste cuvinte, se arată că ei sunt uşori, arzători, calzi, strălucitori, grabnici spre dorul lui Dumnezeu şi slujirea Lui, îndreptăţi spre cele de sus şi liberi de orice gând material. Îngerul este o fiinţă spirituală, veşnic mişcătoare, liberă, necorporală, slujeşte lui Dumnezeu veşnic şi a primit în firea lui nemurirea, după har. Se spune că este necorporal în raport cu noi, deoarece tot ce se spune în comparaţie cu Dumnezeu, singurul trup, este corporal şi material. Numai Dumnezeu este, în realitate, necorporal (Sf. Ioan Damaschin, „Dogmatica“). Omul, cum am arătat mai sus, a fost creat de Dumnezeu cu mâinile Sale din natură văzută şi nevăzută, „după chipul şi asemănarea Sa“. Trupul omului a fost făcut din pământ, iar sufletul lui, raţional şi gânditor, Dumezeu i l-a dat lui Adam prin insuflare. Aceasta numim „chip dumnezeiesc“, căci cuvintele „după chipul“ indică raţiunea şi liberul arbitru, iar cuvintele „după asemănare“ arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil. Trupul şi sufletul au fost făcute simultan, nu mai întâi unul şi apoi celălalt, după cum în chip greşit zicea Origen. „Dumnezeu a făcut pe om nevinovat, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toatâ virtutea, încărcat cu toate bunătăţile, ca o a doua lume, un microcosmos în macrocosmos; un alt înger, închinător compus, văzător al lumii materiale, dar şi iniţiat în lumea spirituală, împărat al celor de pe pământ, dar condus de sus, pământesc şi ceresc, vremelnic şi nemuritor, văzut şi spiritual, în mijloc între măreţie şi smerenie, acelaşi duh şi trup, duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei“ (Sf. Ioan Damaschin, „Dogmatica“). De obşte, şi la oameni şi la îngeri sunt libertatea voinţei, mintea şi altele de acest fel. (arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti - dialog cu arhim. Cleopa Ilie)