Ziua a opta, timpul Învierii Domnului

Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, când a fost creată lumina. Prin Învierea Sa, Domnul inaugurează ziua a opta. Această zi a Învierii este și prima, dar și a opta, fiind numită Ziua Domnului. În limba română, ea poartă numele de Duminică și vine de la latinescul Dies Domenica: Ziua Domnului.

Această zi a Învierii Domnului reprezintă și momentul când Lumina Hristos învinge prin Învierea Sa întunericul adus de rău asupra neamului omenesc, prin neascultarea protopărinților Adam și Eva. Dacă la începutul creației Dumnezeu a creat în această zi, prin Fiul Său, lumina, tot în aceeași zi Lumina Hristos zdrobește întunericul iadului, înviind ca un biruitor al mor­ții și inaugurând ziua a opta. Învierea lui Hristos deschide dimi­neața zilei a opta, în seara căreia vom învia și noi, la Parusie. Această zi este cea a veșniciei în Împărăția lui Dumnezeu.

Dacă toate zilele creației sunt definite de expresia și a fost seară și a fost dimineață ziua întâi și următoarele, ceea ce ne arată că zile vin din seara cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu, în cazul zilei a opta, aceasta începe în dimineața Învierii lui Hristos și merge către seara ei, care este a veșniciei din Rai, unde suntem chemați și noi să trăim veșnic.

Ziua a opta are și o tainică simbolistică ce ne duce la înțelegerea Învierii ca inaugurarea vieții veșnice în Hristos. Ea este a opta zi pentru că este după cea de a șaptea și reprezintă viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. Dacă cu ziua a șaptea se încheie creația, prin ziua a opta se deschide existența netrecătoare a drepților din Raiul deschis de Învierea lui Hristos.

Pentru noi, sâmbăta, ziua a șap­tea, este ziua odihnei lui Dumnezeu după ce a creat lumea, dar mai ales ziua odihnei în mormânt a lui Hristos, după ce S-a jertfit pentru mântuirea noastră. De aceea toate sâmbetele de peste an sunt o imitare a Sâmbetei celei Mari din Săptămâna Mare. Noi, când trecem din viața aceasta pământească, ne odihnim în mormânt în așteptarea învierii de la a doua venire a lui Hristos. Tocmai de aceea sâmbăta este zi de pomenire pentru cei adormiți. Iar Duminica, Ziua Învierii lui Hristos, este ziua a opta în care vom trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, când sărbătorim Învierea lui Hristos, duminica, prăznuim și învierea noastră de la Parusie și viața veșnică din Rai, după cum mărturisim în Simbolul credinței: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful scrie „că ziua a opta” are „o taină mai mare decât cea de a șaptea”. El explică această „taină” prin faptul că Hristos nu înviază în ziua a șaptea, sâmbăta, ci în ziua a opta. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei arată că „ziua a opta” este numită „timpul Învierii Mântuitorului nostru”.