„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Conferința Părintelui Arhiepiscop Timotei la Catedrala Veche Arad
Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a conferențiat în sala de festivități a Parohiei Arad-Centru, Catedrala Veche, în cadrul ciclului „Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”.
Tema conferinței s-a încadrat în cea a „Anului omagial al satului românesc” și „Anului comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărți bisericești”. În prima parte a întâlnirii, ierarhul a vorbit despre organizarea bisericească și latura administrativă care se răsfrâng și asupra satului, făcând referirela participarea mirenilor la conducerea bisericii, la raportul dintre clerici și mireni conform Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna.
Înaltpreasfințitul Părinte Timotei a arătat, apoi, că „nu putem separa buna gospodărire a bisericii și latura duhovnicească cele două reflectându-se una în cealaltă. Trebuie să ne cunoaștem rădăcinile și să nu regresăm, iar ceea ce am primit de la înaintași să ducem mai departe. Așteptările noastre de la biserică să fie pe măsura ancorării noastre în viața acesteia”.
Ierarhul a vorbit despre participarea la slujbele bisericești corelată cu tragerea clopotelor și semnificația acestor momente cunoscute îndeosebi în viața satului, despre locul bisericii în viața satului și a comunității, în general, cu referire la amplasarea clădirii bisericii în sat, fie la drumul principal fie în loc înalt.
„În viața satului, cel puțin în trecut, centrul îl constituie biserica împreună cu preotul și mai apoi dascălul sau învățătorul, aceștia fiind pilonii pe care s-au sprijinit oamenii de la țară, mulți dintre ei având un rol deosebit în viața bisericească, socială și națională, fiind de multe ori prea puțin cunoscuți”, a spus ierarhul, amintind de Preparandia de la Arad (1812) cu Dimitrie Țichindeal care pregăteau preoți și învățătorii, și de publicația locală cu titlul „Biserica și școala”. Au mai fost amintiți patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu pentru contribuția la viața Bisericii, apoi traducătorii de cărți bisericești, înre care părintele Dumitru Stăniloaie și Dumitru Fecioru.
„Astăzi satul românesc este confruntat cu provocări majore, cea mai stringentă fiind depopularea, mai ales în zonele izolate (…) Structura sufletească, viața de la țară înseamnă acea libertate și pace pe care cei de la oraș, mai ales astăzi nu o mai au fiind supra ocupați cu treburile. Tradiția ce mai curată se păstrăează în popor, omul satului rămânând constant peste veacuri.
Simțind apăsarea vitezei secolului, chiar dacă nu permanent, tot mai mulți oameni de la oraș își caută un refugiu la sat”, a spus ierarhul care a adăugat că „omul de la sat totdeauna și-a dovedit mai mult atașamentul față de pământul pe care lucrează și pe care trăiește, l-a apărat în războaie, l-a lucrat în timp de pace și l-a sfințit prin Biserică”.
În final Înaltpreasfințitul Părinte Timotei a spus că „omul sfințește locul, care nu e doar o vorbă din bătrâni, ci e învățătură a Bisericii, iar acum pe calea postului spre Praznicul Învierii, să ne ridicăm din starea căzută a păcatului și să ne îngrijim pe noi și împreună cu noi să ridicăm și natura întreagă, scăpând de orice poluare, mai ales sufletească. Învierea noastră cu Hristos este refacerea legăturii pierdute prin păcat, iar faptele bune arată credința noastră, dovedind astfel continuu posibilitatea de înălțare a noastră, împreună cu harul lui Dumnezeu lucrând pentru mântuire”. La final a urmat o sesiune de dialog cu cei prezenți. (Prof. Sorin-Gheorghe Săplăcan)