Meditație duhovnicească despre Sfântul Antonie cel Mare, la Reșița

În sala de festivități a Centrului cultural-misionar „Tabor” al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Reșița, a avut loc miercuri, 16 ianuarie, după slujba Acatistului închinat Sfântului Antonie cel Mare, dezbaterea temei „Discernământul - lumina, sarea și cârma vieții duhovni­cești. Sfântul Antonie cel Mare, teodidact în calea desăvârșirii”. Tema a fost abordată într-o manieră de meditație duhovnicească, sub îndrumarea pr. dr. Borislav Tasici. Momentul susținut printr-o prezentare Power Point, cu imagini și texte culese din Filocalia, volumul 1, și din diverse articole publicate online, a avut menirea mesajului patristic, dedicat grupului de credincioși prezenți. În partea a doua a serii, cei prezenți au format un cerc de discuții, un dialog al opiniilor, în care pr. Borislav Tasici a motivat tema aleasă, plecând de la ziua de pomenire a Sfântului Antonie cel Mare, „una dintre cele mai de seamă figuri ale spiritualității monastice din Tradiția răsăriteană”. De asemenea, au fost evidențiate trăsăturile majore ale paternității harismatice din profilul marelui ascet egiptean, model al tipului de viaţă eremitică, liber de orice grijă şi posesie materială. Totodată, a fost evi­dențiată virtutea discernământului, însușită şi cultivată de Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. „Această complexă și greu de definit virtute, cum amintea monahul Nicolae Steinhardt, avea să fie dreapta măsură a tuturor lucrurilor, lumină, «sare» și cârmă a vieții duhovnicești, în drumul urcuș de la chip la asemănare, în viața acestui patriarh al pus­tiului. Vom remarca faptul că această virtute va deveni peste timp, după măsura duhovniciei sale, o importanță majoră în teologia patristică a Bisericii de Răsărit”, a spus pr. dr. Borislav Tasici. De asemenea, în cadrul întrunirii s-a accentuat importanţa slujirii mijlocitoare din paternitatea spirituală - împletire cu ascultare față de povățuitorul duhovnicesc, un mijloc rodnic de progres pe scara desăvârșirii spirituale, în relația de mediere ascendentă (începător - avvă - Dumnezeu), prin care se lucrează mân­tuirea, fericirea și înveșni­cirea atât pentru monahi, cât și pentru credincioși.