O nouă conferință prepascală la Timișoara

În cadrul programului de comunicări prepascale organizate de Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, împreună cu Arhiepiscopia Timișoarei şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi - filiala Timişoara, a avut loc, marți, 19 aprilie, în Sala festivă a Centrului eparhial din Timișoara, conferința „Hristos Învățătorul și ucenicii în Evanghelia de la Matei”, susținută de pr. conf. dr. Ioan Mihoc, de la Departamentul de Teologie Didactică din Caransebeș.

La eveniment au participat părintele Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei, pr. conf. dr. Nicolae Morar, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, preoți de la Centrul eparhial, cadre didactice și studenți timișoreni.

În debutul conferinței, pr. conf. dr. Ioan Mihoc a creionat câteva elemente de isagogie și hermeneutică biblică, specifice Evangheliei după Matei. „Evanghelia întâia ne surprinde prin faptul că Evanghelistul Matei nu redactează o istorie sau o biografie a lui Iisus, ci, din Tradiția apostolică și din alte izvoare, selectează cuvintele și faptele lui Iisus pe care le coordonează tematic. Astfel, din această Evanghelie reies cinci mari cuvântări, prin care Hristos este prezentat ca Învățătorul suprem al voii lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră: «Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc» (Matei 5, 17). Așadar, prima cuvântare este predica de pe munte (cap. 5-7), a doua este cuvântarea despre trimiterea în acea misiune de probă sau cuvântarea apostolică (cap. 10), a treia este cuvântarea în parabole cu privire la Împărăția cerurilor (cap. 13), a patra este cuvântarea bisericească (cap. 18), iar a cincea este cuvântarea eshatologică (cap. 23-25)”, a menționat părintele Mihoc.

În continuare, părintele profesor a vorbit despre autodenumirile lui Hristos ca învățător, consemnate de Evanghelistul Matei. În acest sens, a precizat: „În cap. 23 de două ori apare cuvântul învățător pentru Hristos. În primul caz (v. 8) apare cuvântul didascalos, care traduce ebraicul rabi, iar în versetul 10, Matei folosește cuvântul cathegetes, adică catehetul, Hristos apărând ca învățător, care prezintă o învățătură într-un mod sistematic”. Insistând asupra cap. 10, 24-25, unde termenul de „învățător” apare de două ori, părintele profesor a arătat că acest fragment „este o îmbinare a două ziceri, una preluată din izvorul q, adică izvorul comun pentru sinoptici, și una adăugată de Evanghelistul Matei, prin care subliniază că Hristos nu este un învățător în maniera rabinilor cunoscută pe atunci, ci El este un învățător care exercită o autoritate deosebită, El este un Stăpân, un Domn. Această idee este foarte bine confirmată de modul în care se face chemarea primilor apostoli (cap. 4), căci imediat după ce Hristos îi cheamă, ei lasă ocupația, inclusiv familia, și Îl urmează. Însuși Matei, când a auzit chemarea lui Iisus, îndată a lăsat totul, pentru a-L urma. Autoritatea lui Hristos este foarte bine sesizată de Matei, fiind chiar omniprezentă. De exemplu, după predica de pe munte, Matei spune că mulțimile erau uimite de învățătura Lui, pentru că îi învăța ca unul care are putere, deci nu în felul cărturarilor. De asemenea, la finalul Evangheliei, Matei consemnează cuvintele lui Hristos de după Înviere, referitoare la puterea primită de la Dumnezeu: «Datu-Mi-s-a toată puterea/autoritatea în cer și pe pământ», după care urmează marea învestire, acel mandat universal: «Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă» (28, 19). Foarte interesant este faptul că, în textul grecesc, în locul verbului a învăța apare verbul a face ucenici din toate neamurile, ceea ce arată noul sens al învățăturii lui Hristos”, a precizat pr. conf. Mihoc.

La finalul conferinței, părintele a concluzionat faptul că Hristos nu este învățător ca oricare om sau ca oricare întemeietor de religie. Mai mult decât atât, Hristos depășește orice proroc dinainte de El. Învățătura Sa nu e o învă­țătură teoretică, imaginată de minte. În învățătura Sa, El Se tălmăcește pe Sine Însuși. Prin urmare, Mântuitorul Hristos e Învățătorul, în sensul suprem, prin Însăși Persoana Sa, pentru că din Însăși Persoana Sa decurge învățătura Sa, care arată drumul adevărat al omului spre eternitatea desăvârșită a existenței.