„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Pelerinaj al tinerilor din Episcopia Caransebeșului
Parteneriatele Bisericii îşi arată roadele în lucrarea cu tinerii, sădindu-le în suflete comuniunea întru dragostea lui Hristos. Un astfel de parteneriat a înflorit şi între Episcopia Caransebeșului și Episcopia Slatinei şi Romanaților. O delegație de tineri împreună cu preoți și profesori din județul Caraş-Severin au poposit, în drumul lor spre Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea, găzduită de capitala țării, la mănăstirile construite în stil brâncovenesc din județul Olt.
Pelerinajul a debutat cu vizitarea Mănăstirii Căluiu, unde tinerii au fost întâmpinați cu multă dragoste de obștea mănăstirii și au intonat un buchet de pricesne. A urmat vizitarea Catedralei Episcopale din Slatina și a Mănăstirii Clocociov. În continuare, tinerii au fost primiți şi găzduiți la Mănăstirea Brâncoveni, iar icoana făcătoare de minuni a mănăstirii a adus în viețile tinerilor miracolul de a fi împreună, descoperind în chipul Maicii Domnului dragostea de mamă care se răsfrângea în fiecare suflet. În răsunet de muzică bizantină, tinerețea sălta de bucurie, grupul Eparhiei Caransebeşului intonând cântări închinate Sfinților Martiri Brâncoveni, dar şi Maicii Domnului, mărturisind astfel credința strămoșească nestrămutată.
Pe tot parcursul celor două zile, delegația eparhiei noastre a fost însoțită de părintele consilier Constantin Aldea, responsabil de activitățile cu tinerii din cadrul eparhiei care, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sebastian, chiriarhul locului, a oferit tinerilor noștri un program adecvat și divers de cunoaștere a istoriei și spiritualității locului.
Mai apoi, la Slatina, tinerii din cele două eparhii participanți la întâlnirea de la București s-au reunit și au plecat împreună spre capitala țării.
Anastasia Coste, o tânără de 20 ani din Caransebeș, a mărturisit: „Oprirea de la Slatina a fost ca o preîntâmpinare a ceea ce ne aştepta la Bucureşti. În catedrala a cărei frumusețe nu am putut-o neglija am lăsat ecouri de uimire şi de pricesne, umplându-ne de căldura ei tocmai la vremea Vecerniei. Întâlnirea cu grupul de tineri din Slatina ne-a dat o stare de întregire, ca şi când am fi recuperat un prieten. Cu două autocare şi un singur gând, am pornit spre ceea ce ne-a adus împreună şi ne-a pus laolaltă în cadrul slujbelor, atelierelor de discuții şi vizitelor din Capitală”.
Cele două delegații de tineri reunite - cea din Caraș-Severin și cea din Olt - au poposit, apoi, împreună în orașul care a născut cerului martiri - Piteşti. Tinerii au vizitat memorialul fostei închisori comuniste din oraş, fiindu-le amintite chinurile prin care au trecut preoții şi intelectualii țării în perioada comunistă. Cunoscută ca „experimentul Piteşti”, închisoarea a îmbogățit raiul.
George Lăpădat, un tânăr din Milcoveni, afirma în urma vizitei la Piteşti: „Fenomenul Pitești încă mai poate fi resimțit. Când intri în centrul de reeducare, zidurile urlă povestea sângeroasă care s-a petrecut acolo. Parcă încă auzi răcnetele feroce ale torționarilor care, prin chinurile la care i-au supus pe deținuți, au născut sfinți. Când am cântat «Sfinților Mucenici», am simțit cum, parcă, mirosul de mir îmi invadează nările, semn al faptului că sfinții care s-au născut în ceruri din acel loc erau lângă noi. Locul acela este atât de feroce, dar atât de sfânt! Nu pentru că misiunea sa ar fi fost una sfântă, ci pentru că prin misiunea aceea sângeroasă și inumană, Hristos a dăruit raiul atâtor sfinți care acum se roagă pentru noi!”.
Sentimentele trăite de tinerii din delegația noastră au fost sintetizate de cuvintele mărturisitoare ale tinerei Mădălina Jojart din Reșița: „Am plecat spre București cu mult entuziasm și voie bună. Nu pot descrie liniștea și pacea pe care le-am trăit acolo. În schimb, la Pitești, am fost copleșită de durere. Pășeam parcă cu frică în celulele închisorii, acum goale și totodată pline de istorie și suferință, dar gândindu-mă la iubirea și credința de care au dat dovadă acei oameni mi s-a înveselit inima. Am realizat că sfinții închisorilor, despre care cunoșteam prea puține, sunt sufletul poporului român, iar eu mă simt binecuvântată că m-am născut româncă, însă o binecuvântare și mai mare e aceea că sunt ortodoxă”.