„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Radu Gyr, poetul temnițelor comuniste, evocat la Timișoara
În sala de cenaclu a filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România și a revistei „Orizont” a avut loc recent un dialog despre literatura supraviețuirii cu tema: „Poetul temnițelor comuniste Radu Gyr”. Întâlnirea a fost moderată de prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, președintele filialei, în prezența fiicei poetului - Simona Popa-Gyr, a ginerelui poetului - Demostene Popa și a nepotului Radu Popa, dirijor al Filarmonicii Banatul din Timișoara.
„Nici o poezie fără suferință, nici o literatură fără suferință, nici o confesiune despre suferință nu are vibrația literaturii, poeziei lui Radu Gyr. Deopotrivă «Rugăciune», «Bocet» și o literatură de inspirație lăuntrică, cum în momentul de față nu descoperim în literatura română. Există mulți poeți importanți care și-au trăit viața în închisori, există multă literatură a închisorilor, care numește acest infern carceral. Literatura lui Radu Gyr a trăit prin variantele ei, care îl numesc un timp rău, un moment al apocalipsei. Nu putem să vorbim despre infernul carceral fără a ne raporta la aceste pagini. «Cu Iisus în celulă» este un text fundamental pentru rugăciunea, bocetul, amintirea infernului carceral”, a precizat prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, președintele filialei Uniunii Scriitorilor din Timișoara.
De asemenea, la acest eveniment au participat clerici de la Centrul eparhial și de la Catedrala Mitropolitană, membri ai filialei Uniunii Scriitorilor din Timișoara, reprezentanți ai mediului academic, precum și invitați de la universitățile timișorene, oameni de cultură și ziariști.
Radu Gyr s-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel și a trecut la cele veșnice în ziua de 29 aprilie 1975 la București. A fost unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste, care în perioada regimului totalitar a dat dovadă de verticalitate, onestitate și demnitate în apărarea și mărturisirea valorilor noastre creștine și naționale. De la el ne-au rămas poezii nemuritoare precum „Rugăciune din celulă”, „Sângele temniței”, „Judecata din urmă”, „Antiteze”, „Lacrimi”, „Atâția morți, atâtea oseminte”, „Aiudule, Aiudule”, „Ruga”, care și astăzi îl fac viu pe Hristos Domnul în inimile multor credincioși de la noi din țară, dar și de pretutindeni.