Ștefan Tenețchi, artist reprezentativ pentru Banat

Unul dintre artiștii de referință din zona Banatului este, fără îndoială, pictorul sârb Ștefan Tenețchi. Acest lucru se evidențiază prin câteva lucrări, care își păstrează frumusețea și acuratețea chiar și după o perioadă atât de îndelungată.

Nu se cunoaște anul nașterii sale, dar se știe că pictorul Ștefan Tenețchi s-a stabilit în anul 1746 împreună cu familia sa la Lipova, iar mai apoi la Arad, locuind pe Str. Episcopului (în prezent Nicolae Bălcescu, nr. 10). Tatăl său a primit titlul nobiliar de „Senator”, acordat de către Curtea de la Viena. Prin studiile de la Kiev și Academia de Pictură de la Viena, Ștefan Tenețchi a fost primul pictor care a adus „stilul baroc” din centrul Europei la noi în țară. A fost primul pictor care a pictat portret, pictându-l pe țarul Petru I al Rusiei. Pictorul s-a format și în centrul cultural-religios de la Lavra Pecerska de lângă Kiev, unde se presupune că s-a perfecționat. A fost pictorul episcopilor arădeni, având statut de „maestru”, de o înaltă calitate artistică.
În data de 17 mai 1796, Ștefan Tenețchi își întocmește testamentul pe care îl dă spre păstrare Primăriei orașului Arad și apoi pleacă în Munții Apuseni, unde contractează lucrări. Moartea fiului său, Mihai, în data de 20 august 1797, îl găsește în plină activitate. Nu participă la înmormântarea fiului său, de care află mult prea târziu. Soția fiului său și fiica acestuia ajung într-o stare de sărăcie cumplită și din această pricină Primăria din Arad cere să revină în oraș pentru modificarea testamentului. Primăria cere Consiliului Miner de la Abrud să-l determine pe pictor să se întoarcă la Arad, această adresă datând din 30 mai 1798. Pictorul Ștefan Tenețchi nu s-a mai întors la Arad, deoarece a murit în data de 15 august 1798, fiind înmormântat pe 17 august 1798 de către pr. Nicolae Adam din Abrud.

Opera pictorului Ștefan Tenețchi cuprinde un autoportret pictat în anul 1770; pictura iconostasului bisericii din Certege (1797-1798); pictura iconostasului Mănăstirii Bezdin; pictura iconostasului Mănăstirii Arad-Gai. De asemenea, o parte din picturile sale se află la Muzeul Mitropolitan din Timișoara: icoana Sfintei Parascheva (1775), icoana Sfântului Gheorghe, icoana Sfântului Arhidiacon Ștefan, icoana Bunei Vestiri, pictată pe lemn, de la biserica din Birchiș, anul 1773. Ștefan Tenețchi a pictat și iconostasul Catedralei Greco-Catolice „Sfânta Treime” din Blaj, un iconostas unic în spațiul românesc, de o rară frumusețe, fiind considerat și cel mai mare din țară. Deși și-a pus semnătura doar pe cele șase mari icoane împărătești, acestea au fost realizate, în cea mai mare parte, îmbinând elemente de tradiție bizantină cu cele de sorginte apuseană, îndeosebi din epoca barocă. El se află de asemenea sub înrâurirea icoanelor ucrainene. Iconostasul din lemn de tei, sculp­tat de către tâmplarul ­Aldea din Târgu Mureș, a fost pictat în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas ca fiind, „desigur, cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”. O altă lucrare de patrimoniu pictată de iconarul sârb Ștefan Tenețchi este iconostasul bisericii parohiale din localitatea Fiscut. Istoria acestui iconostas începe în Biserica Sârbească „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, considerată cea mai veche clădire din municipiul Arad, fiind ridicată între anii 1699 și 1702. Construcția locașului de cult a fost începută de către căpitanul Iovan Popovici Techelia. Între anii 1790 și 1822, biserica a fost mărită de către Sava Techelia, strănepotul ctitorului. Biserica Sârbească vinde Bisericii Ortodoxe din Fiscut acest iconostas în anul 1860 (nu se cunoaște suma).

Arta realizată de către Ștefan Tenețchi, timp de cinci decenii, în centre bănăţene importante, Podgoria Aradului şi Munţii Apuseni, i-au adus suprema împlinire, bunăstare şi prestigiu, astăzi fiind considerat primul şi cel mai reprezentativ pictor al Banatului acelor vremuri. (Pr. Valentin Goronea)