2018, anul renaşterii, regăsirii şi reînvierii

Anul 2018 constituie un bun prilej pentru reafirmarea acestor adevăruri fundamentale privitoare la credinţa şi unitatea poporului român: credinţa în acelaşi Dumnezeu, originea ei apostolică, a constituit călăuza luminoasă prin negura vremurilor, dându-le putere înaintaşilor să îndure istoria dramatică a separaţiei de atâta amar de secole, fără să deznădăjduiască, luptând pentru izbăvire, pentru ca Crucea suferinţei să se transforme în bucurie a Învierii.

Hristos Dumnezeu, Cel Ce a creat timpul şi stăpâneşte veacurile, ne-a binecuvântat să ajungem anul 2018, unul de referinţă pentru neamul nostru, când vom omagia un veac de la realizarea visului de secole al poporului român, Unirea. În acest context, Sinodul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe a declarat anul 2018 drept „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam" şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918". Este premisa binecuvântată spre organizarea de numeroase evenimente comemorative şi omagiale, ce vor elogia personalităţile Marii Uniri, reiterându-se înaltul ideal la care trebuie să ţintim: unitatea de credinţă şi neam. Temele se arată foarte generoase, atotcuprinzătoare, prilejuind o nouă evidenţiere a relaţiei istoriei Bisericii noastre strămoşeşti cu istoria poporului român, relaţie care merge uneori chiar până la identificare, căci istoria românilor nu poate fi completă fără istoria Bisericii. Cine încearcă să privească istoria naţională, eludând-o pe cea a Bisericii Ortodoxe Române, de fapt o trunchiază şi o face incapabilă să redea cu fidelitate toate fenomenele complexe derulate în trecutul nostru tumultuos.

Totodată, dacă ne referim la relaţia dintre credinţă şi unitatea de neam, este folositor să amintim faptul că aceeaşi credinţă, trăită şi mărturisită de toţi confraţii din toate provinciile istorice româneşti, i-a determinat să caute înfăptuirea unităţii statale. Românii veacurilor trecute, deşi trăiau în ţări diferite, transilvănenii chiar sub regim ostil credinţei ortodoxe, au rămas întotdeauna uniţi prin credinţă, manifestată nu doar în biserică, ci şi pe ogor, în bătătura casei, la pădure ori cu arma în mână pe front.

De aceea anul 2018 constituie un bun prilej pentru reafirmarea acestor adevăruri fundamentale privitoare la credinţa şi unitatea poporului român: credinţa în acelaşi Dumnezeu, originea ei apostolică, a constituit călăuza luminoasă prin negura vremurilor, dându-le putere înaintaşilor să îndure istoria dramatică a separaţiei de atâta amar de secole, fără să deznădăjduiască, luptând pentru izbăvire, pentru ca Crucea suferinţei să se transforme în bucurie a Învierii.

Să iubim mai stăruitor România şi românismul!

Având în vedere toate acestea, nădăjduim că 2018 va fi un an al renaşterii, al regăsirii şi al reînvierii. Privind succint pe agenda noului an, observăm că, providenţial, este presărat cu multiple evenimente; dacă le vom marca în mod plenar, însufleţindu-le cu dragostea înaintaşilor noştri pentru aceste valori, vom rezona în duh cu ei, redescoperind frumuseţea unei credinţe trăite şi mărturisite fără nici o sfiiciune, iar iubirea faţă de glia străbună ne va îndemna să iubim mai stăruitor România şi românismul, luptând, fiecare după a sa putere, spre propăşirea neamului şi unitatea lui.

Iată câteva momente comemorative centenare din bogatul an 2018: la 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Moldovenească îşi declara independenţa faţă de Rusia sovietică, pentru ca, la 27 martie (după calendarul iulian), 9 aprilie (după cel gregorian), să se înfăptuiască unirea cu România. Un moment de referinţă pentru cultura română s-a petrecut tot în 1918, când la Iaşi, pe 15 aprilie, s-a inaugurat Muzeul Memorial „Ion Creangă" din cartierul Ţicău, în bojdeuca genialului humuleştean, ea devenind astfel prima casă memorială din România. O dată centenară, dar dramatică, este cea de 24 aprilie 1918, când s-a încheiat tratatul de pace de la Bucureşti, dintre ţara noastră, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de altă parte. Era un tratat înrobitor pentru noi şi de aceea nu a fost niciodată ratificat de către Regele Ferdinand, actul devenind nul.

În calendarul cultural al naţiei române, ziua de 29 aprilie 1918 rămâne una de referinţă, căci atunci a păşit spre bolţile Veşniciei cunoscutul dramaturg Barbu Ştefănescu Delavrancea, autorul cunoscutei trilogii Apus de soare. Rămânând în sfera culturii, să amintim că tot în urmă cu un secol, pe 9 mai 1918, se stingea din viaţă poetul George Coşbuc, autorul celebrei poezii Noi vrem pământ, din pricina căreia a avut mult de suferit. Nu a mai apucat să vadă îndelung aşteptata dezrobire a Transilvaniei şi unirea cu ţara. Însă, năzuind spre sfântul ideal al unităţii de neam, a scris: „Patria ne-o fi pământul/ Unde ne-or trăi nepoţii,/ Şi-ntr-o mândră Românie/ De-o vrea cerul, în vecie,/ S-or lupta să ne păzească/ Limba, legea românească/ Şi vor face tot mai mare/ Tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă/ Şi-i dăm patriei române/ Inima şi viaţa-ntreagă".
Un eveniment deosebit, cu urmări nefaste pentru întreaga Europă şi nu numai, s-a petrecut tot cu un secol în urmă în Rusia: pe 17 iulie 1918 erau executaţi ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii lor, cele patru prinţese: Olga (22 ani), Tatiana (20 ani), Maria (18 ani), Anastasia (16 ani) şi ţareviciul Alexei (14 ani). La data de 4 august 2000 Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe toţi, trecându-i în calendar drept cuvioşi supuşi pătimirii.

Nu putem neglija data de 11 noiembrie a anului 1918, când s-a semnat, într-un vagon de tren, în pădurea Compiègne (Franţa), Tratatul de armistiţiu între Germania şi puterile Antantei, care a pus capăt primei conflagraţii mondiale. La scurt timp, pe 28 noiembrie 1918, Bucovina s-a unit cu România. Astfel, nordul Moldovei revenea acasă după 143 de ani de înstrăinare. Centrul listei momentelor comemorative şi omagiale va fi, fără doar şi poate, la 1 decembrie, când vom celebra un secol de la temeluirea României Mari, care a rămas „mare" doar 22 de ani, căci pe 28 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, partea de nord a Bucovinei împreună cu Basarabia şi Ţinutul Herţa au fost ocupate de U.R.S.S..

Sărbători-vom aşadar Marea Unire, dar într-o Românie nu la fel de mare. De aceea anul 2018 să ne fie tuturor prilej de ridicare spre tot lucrul bun, învăţând de la înaintaşi să ne apărăm, precum ei odinioară, identitatea, valorile spirituale şi culturale ale poporului din care am răsărit.