Comunicări despre Biserică în timpul comunismului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi

Marţi, 28 noiembrie 2017, a avut loc în amfiteatrul T24 al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi prima şedinţă din acest an universitar al Cercului de istorie bisericească „Arhiereu Narcis Creţulescu“. Au fost susţinute două comunicări. Prima, intitulată „Comunism, ortodoxie şi catolicism. Polonia şi România“, a aparţinut doctorandului în anul I la Facultatea de Istorie Daniel Filip, iar cea de a doua, „Aspecte din activitatea Patriarhului Justinian Marina“, a fost prezentată de doctorandul în anul I la Facultatea de Teologie Lucian Corduneanu.

La manifestare a participat lect. univ. dr. Daniel Niţă-Danielescu, care s-a implicat în dezbaterea temelor tratate. Seara s-a terminat cu intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat“.

Iată modul în care cei doi comunicanţi şi-au sintetizat expunerile.

„Prin studiul de faţă, mi-am propus să prezint într-un mod comparativ situaţia celor două Biserici, pentru a afla atât punctele comune, cât şi particularităţile care le-au diferenţiat. Cercetând şi istoria celorlalte Bisericii sub comunism, putem întelege mai bine soarta celei ortodoxe. Pornind de la tradiţii diferite în raport cu Statul, dar şi de la situaţii sociale inegale, în Biserica Ortodoxă valorile naţionale au fost puse mai degrabă în slujba regimului, spre deosebire de cea Catolică, unde ele au căpătat un caracter anti-comunist, fiind mai apropiate de cei care criticau regimul“ - Daniel Filip.

„Instaurarea forţată a regimului comunist în România a însemnat, mai întâi de toate, confruntarea dintre ideologia comunistă, cu metodele ei de aplicare, şi societatea tradiţională românească. Faţă de Biserica Ortodoxă, intenţiile noului regim s-au vădit încă de la început. Excluderea Bisericii din viaţa publică, marginalizarea şi circumscrierea ei la nivelul de locaş de cult erau doar începutul desfiinţării religiei, act absolut necesar în formarea omului nou. Atitudinea comunismului faţă de religie şi îndeosebi faţă de Biserica dominantă în România, cea Ortodoxă, a îmbrăcat aceleaşi caracteristici ca în U.R.S.S., desigur, cu unele ajustări, pe măsura climatului social din ţara noastră. În faţa măsurilor represive iniţiate de statul comunist asupra Bisericii, Patriarhul Justinian s-a opus din toate puterile. Graţie capacităţii sale de bun organizator şi mediator între statul comunsit şi Biserică, Patriarhul Justinian are meritul de a fi făcut din Biserică o puternică corabie spirituală într-o societate socialist-comunistă, în comparaţie cu ideologia atee, care destructura ideologic persoana umană, reducând-o doar la materie. Personalitatea Patriarhului Justinian este una măreaţă, el fiind ierarhul care a ştiut foarte bine cum să conducă destinele Bisericii într-o perioadă în care societatea era profund schimbată şi ideologizată, iar Biserica scoasă la marginea ei. Deşi a fost aprig persecutată, Biserica a avut mereu în vedere că, fiind aproape de credincioşi, nu-şi va pierde menirea pentru care există - mântuirea credincioşilor. Realizările însemnate ale Patriarhului Justinian sunt numeroase şi diverse, pe plan pastoral desfăşurând o bogată activitate social-caritabilă şi o bogată activitate pastorală“ - Lucian Corduneanu.