Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix

Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau fraţi din Persia, fiind creştini din pruncie. Ei au fost soldaţi în armata împăratului Persiei. Au fost trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, la Iulian Apostatul (361-363), împăratul romanilor, pentru tratative de pace. Iulian Apostatul se afla la Calcedon, unde participa la o sărbătoare în cinstea idolilor păgâni.

Când Iulian Apostatul a aflat că trimişii împăratului Persiei erau creştini, s-a mâniat şi în faţa lor s-a închinat idolilor, aducându-le jertfe şi făcând ospăţ mare în cinstea zeilor săi. Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail s-au dat deoparte şi s-au rugat lui Hristos să-i păzească „de împărtăşirea cu necurăţiile acelei închinări la idoli şi pe cei rătăciţi să-i aducă Dumnezeu la cunoştinţa adevărului. Vădindu-se aceasta şi aflând păgânul Iulian, a poruncit să-i arunce în temniţă, urmând ca judecarea lor să se facă după serbare”.

A doua zi au fost judecaţi pentru că erau creştini şi pentru că nu au dorit să jertfească idolilor. Ei au fost „bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne şi arşi la subţiori cu făclii”. Sfântului Manuil împăratul i-a făgăduit mari onoruri dacă se leapădă de Hristos. Mucenicul a refuzat să aducă jertfe idolilor, de aceea „i s-au bătut piroane în cap şi, apoi, li s-au înfipt trestii ascuţite sub unghiile de la mâini şi de la picioare, lui şi celor doi fraţi ai lui, Savel şi Ismail”. Sfârşitul lor mucenicesc a fost prin tăierea capului, apoi împăratul a poruncit să li se ardă trupurile, însă, „deodată, s-a făcut cutremur mare şi s-a despicat pământul, primind în sine, spre a feri de nelegiuitele mâini păgâneşti, trupurile sfinte ale celor trei mult-pătimitori fraţi. După două zile de fierbinte rugăciune a creştinilor, pământul a dat înapoi trupurile Mucenicilor lui Hristos, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulţi păgâni, care fuseseră de faţă la această minune, au crezut în Domnul şi s-au botezat, iar trupurile Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail au fost înmormântate de creştini cu cinste şi evlavie mare. Împăratul perşilor, auzind de uciderea trimişilor săi, s-a umplut de mare mânie şi a venit cu oştirea sa la hotarele împărăţiei romanilor. Atunci, cetele perşilor au sfărâmat cu biruinţă puterea lui Iulian, iar acesta a fost ucis de o mână nevăzută, prin pedeapsa lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).