„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Distanţă de 220 kilometri parcursă de 160 de tineri
În perioada 30 iulie - 6 august 2018, Departamentul de Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iaşilor a organizat patru trasee pentru 160 de tineri care au pornit din Iaşi, Botoşani, Piatra Neamţ şi de pe valea Muntelui Ceahlău, în pelerinajul pedestru „Pe urmele Sfinţilor Nemţeni”, pelerinaj aflat anul acesta la cea de a IV-a ediţie. Punctele comune de întâlnire ale celor 160 de tineri au fost Cetatea Neamţului, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ - care şi-a serbat ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul - şi Mănăstirea „Schimbarea la Faţă a Domnului” de pe Muntele Ceahlău.
Traseul tinerilor din Iaşi a fost de 220 kilometri şi a reprezentat o adevărată aventură şi provocare pentru participanţi. Însăşi denumirea „Pe urmele Sfinţilor Nemţeni” spune cel mai clar care este scopul lui: încercarea de a ne sfinţi urmând pilda celor care au reuşit acest lucru. Pe lângă acesta, există multe alte binecuvântări care se revarsă peste pelerini.
Multe persoane sunt uimite când aud numărul de kilometri parcurşi. Dar aceasta nu este ceva nou sub soare. Aşa au călătorit oamenii sute şi mii de ani. Aşa mergeau înainte în pelerinaje, la hramuri şi nu numai. Acum însă, când totul este la dispoziţia noastră, când toate în jur ne garantează confortul şi siguranţa şi când lumea preferă să se întâlnească mai mult în mediul virtual, astfel de pelerinaje uimesc.
Să mergi 7 zile la rând, de dimineaţă până seara, alături de alţi 60 de liceeni şi studenţi, să încerci să te detaşezi de zgomotul oraşelor şi de povara timpului pierdut reprezintă ceva minunat pentru un tânăr. Înainte de toate, acesta are tot timpul din lume să discute cu cei de lângă el, să dezbată diferite subiecte, să afle bucuriile şi supărările lor. Apoi, are posibilitatea de a-l ajuta, în anumite situaţii, pe cel care este mai neputincios. Lungi porţiuni se merge fără a se vorbi, ci doar cu rugăciunea în minte şi cu privirea spre câmpiile întinse, spre apusul de soare şi spre peisajele frumoase care mărturisesc ceva despre Cel care le-a creat. În fiecare dimineaţă se săvârşeşte Sfânta Liturghie, urmând cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33) şi „Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).
Un alt aspect care aduce multă bucurie în sufletul tânărului pelerin îl reprezintă întâlnirile cu oamenii din satele prin care se trece. Aceştia îşi arată dragostea şi ospitalitatea în diverse moduri. În următorii ani, când îi revezi, te bucuri ca şi cum te-ai fi întâlnit cu nişte prieteni vechi. În sufletele localnicilor se trezeşte un sentiment de admiraţie când îi văd pe aceşti tineri care au pornit spre Muntele Ceahlău, acolo unde se întâlnesc într-un mod aparte cu Domnul, Cel ce S-a schimbat la Faţă pe Muntele Tabor şi Care ne cheamă să ne transfigurăm şi noi chipul sufletului nostru, spre asemănarea cu El.
Într-un final, acest pelerinaj este şi o posibilitate de detaşare de cele materiale care ne înrobesc de multe ori, şi de înălţare spre cele spirituale, spre cele ce ţin de suflet şi de menirea noastră în perspectiva veşniciei. Mulţumesc tuturor celor care şi-au deschis sufletul pentru a merge în acest pelerinaj, celor care ne-au ospătat, ne-au găzduit şi ne-au odihnit trupeşte şi sufleteşte!