Seminarul Teologic „Veniamin Costachiˮ, trecut strălucit şi prezent dinamic

De pe băncile seminarului nemţean s-au ridicat mii de preoţi vrednici care L-au mărturisit şi L-au dus pe Hristos în mii de sate şi oraşe din ţară sau din diaspora. Printre absolvenţi se află unul dintre cei şase întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, alţi 16 arhierei, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre strămoşeşti, numeroşi stareţi şi stareţe, remarcabili preoţi profesori de Teologie, directori de seminarii, consilieri eparhiali, protopopi, medici, profesori din mediul universitar şi preuniversitar, cadre militare, funcţionari în structuri de stat, diplomaţi.

În urmă cu mai mult de două decenii, ca elev, am păşit întâia oară în vestitul Seminar Teologic Ortodox „Veniamin Costachi“, aflat în proximitatea voievodalei lavre a Neamţului. Însăşi calea către seculara instituţie de învăţământ mărturiseşte, fără putinţă de tăgadă, că vrednicii săi ctitori, încă de la temeluire, i-au hărăzit un viitor strălucit în istoria Bisericii lui Hristos din Moldova şi din tot cuprinsul pământului nostru românesc. Îmi amintesc şi acum drumul, parcurs prima dată pe jos, de la Pripor la Seminar, pe care doream să-l urmez pentru a-mi împlini visul copilăriei. Frumuseţea codrului plutea ca o lumină diafană, străpungându-mi sufletul cu o nespusă bucurie, şi o dulce nădejde mă cuprindea gândind că la capăt voi regăsi, înmărmurită între veacuri, Mănăstirea Neamţului, iar  în preajmă, vestita instituţie de învăţământ. Natura boemă şi blândă mă însoţea, îndemnându-mă la meditaţie şi introspecţie, în timp ce măguri şi obcini domoale se înşirau înspre miazănoapte, iar poieni largi, împestriţate cu flori, împrăştiau miresme ca de tămâie. În această simfonie de culori, arome şi peisaje de un farmec specific moldovenesc, am ajuns în vecinătatea faimoasei ctitorii ştefaniene, la şcoala teologică îndelung căutată şi râvnită, cu o vechime - pe atunci - de aproape un secol jumătate, aşezată într-un tărâm tihnit, parcă aproape de Cer.

Preoţi profesori sub semnul cuvintelor Evangheliei

Păşind în curte, am zărit presărate vestigii demult apuse sau mai recente ce te îmbiau să înaintezi cu încredere. Citisem o zicere a lui Nicolae Iorga, care afirma că fiecare loc, fiecare petic de pământ românesc reprezintă o pagină de istorie. Însă nu oriunde istoria se arată la fel de generoasă, căci nu lasă pretutindeni posterităţii suficiente urme, nici pietre de hotar, nici mărturii ale dragostei jertfelnice ori stăruitoare cazne pentru devenire. La seminarul nemţean toate acestea există din abundenţă căci, în cei peste 160 de ani de funcţionare, arhicunoscuta pepinieră de formare a slujitorilor sfintelor altare a rodit numeroase vlăstare. De pe băncile sale s-au ridicat mii de preoţi vrednici care L-au mărturisit şi L-au dus pe Hristos în mii de sate şi oraşe din ţară sau din diaspora. Şi, dacă tot veni vorba de cei ce au finalizat studiile aici, să amintim că printre absolvenţi se află unul dintre cei şase întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, alţi 16 arhierei, membri de marcă ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre strămoşeşti, numeroşi stareţi şi stareţe, remarcabili preoţi profesori de Teologie, decani ai facultăţilor de Teologie nu doar de la Iaşi, ci şi din alte centre universitare, directori de seminarii, consilieri eparhiali, protopopi ori teologi renumiţi, cu multiple ascultări şi slujiri importante în viaţa bisericească sau social-economică din ţară şi chiar din străinătate, medici, profesori din mediul universitar şi preuniversitar, cadre militare, funcţionari în structuri de stat, diplomaţi. Da, nu exagerez defel! Din lipsă de spaţiu, voi da un singur exemplu: un fost elev al Seminarului „Veniamin Costachi“, părintele Theodor Damian, este profesor la Metropolitan College of New York, predând filosofie, etică şi sociologie.

Ca elev al renumitei şcoli nemţene, m-a impresionat în mod deosebit colectivul profesoral alcătuit din preoţi cu o vastă experienţă teologică, de ţinută academică, a căror lucrare se aşeza sub semnul cuvintelor Evangheliei, împletind misiunea de sacerdot cu cea de dascăl, slujind cu devoţiune şi neţărmurită dragoste atât altarul Bisericii, cât şi catedra. Încă de atunci admiram perseverenţa părinţilor profesori în şlefuirea minţilor şi sufletelor învăţăceilor lor, călăuzindu-le paşii către performanţe profesionale deosebite, dar îndeosebi spre o frumoasă şi constantă creştere duhovnicească.

Tânărul de astăzi, între propăşire spirituală şi diverse tentaţii

Admiraţia pentru seminarul nemţean mi-a sporit în perioada studiilor la Facultatea de Teologie ieşeană, când am constatat că distinşii profesori universitari, în bună parte absolvenţi, la rândul lor, ai aceleiaşi şcoli, îi priveau cu respect pe studenţii proveniţi de pe băncile străvechii instituţii de învăţământ. Ca „vecin“ al ei - Vovidenia se află în apropierea Seminarului - de un sfert de veac, de când vieţuiesc în obştea schitului, am asistat la multe faceri şi prefaceri ale prestigioasei şcoli.

Recunosc că, de la cooptarea mea în corpul profesoral de aici, privesc lucrurile cu alţi ochi. Dacă din exterior se văd îndeosebi rezultatele, realizările excepţionale, din interior întregul se conturează nu doar din împlinirile ce ne propulsează în rândul celor mai performante institute medii teologice, ci, deopotrivă, din munca, străduinţa întregului corp profesoral, din abnegaţia elevilor, tineri şi tinere dornici de cunoaştere, de afirmare, demonstrând prin premiile la olimpiadele naţionale ori internaţionale, prin rezultatele meritorii obţinute la examenul naţional de bacalaureat, că pot concura la fel de bine cu ai lor colegi de la renumite licee din ţară nu doar la concursuri şi proiecte educaţionale specifice, ci şi în accesul la facultăţi de prestigiu româneşti sau străine.

Din interior este evidentă şi strădania conducerii şcolii de a asigura cadrul logistic atât de necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului educaţional, dar şi a activităţilor conexe, care astăzi fac din viaţa de seminarist o adevărată provocare adresată de Hristos adolescenţilor: „Tinere, dă-mi inima ta!“, o inimă orientată nu doar către „specialitatea“ mântuirii sufletului, Teologia, ci şi spre orizonturile disciplinelor profane căci, ca la orice alt liceu, elevii noştri se instruiesc şi în domeniul ştiinţelor exacte ori socio-umane. Ca dascăl al acestei şcoli, am mai observat strădania direcţiunii, a personalului didactic şi nedidactic pentru a chezăşui un climat de pace şi siguranţă pentru elevii seminarişti, ferindu-i de atât de multe tentaţii şi rătăciri în care sunt atraşi mulţi tineri.

În această primăvară, Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ a împlinit 164 de ani de la temeluire, prin hrisov domnesc. Iată un binecuvântat prilej de a-i dori îndelungaţi ani în îndeplinirea misiunii sale sfinte în Biserica lui Hristos din România şi, de ce nu?, în societatea românească, în rândul tinerilor dornici de afirmare, de propăşire spirituală şi culturală.