Maestrul Ilie Gheorghe, artist emerit al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, va fi omagiat duminică, 22 mai, la vârsta de 75 de ani. Evenimentul va fi marcat de un spectacol al cărui protagonist va fi însuşi sărbătoritul.
Maestrul Ilie Gheorghe s‑a născut la 21 septembrie 1940 în localitatea Giubega, judeţul Dolj, într‑o familie de buni creştini, de la care a deprins buna rânduială a sfintei noastre Biserici. Această mărturisire a făcut‑o în premieră într‑unul dintre interviurile acordate Ziarului Lumina la 1 iunie 2010: „Îmi amintesc că, elev fiind la şcoala primară din comuna mea, în clasele a III‑a şi a IV‑a, învăţătoarea punea scenete din Caragiale: Vizita, Marius Chicoş Rostogan, Un pedagog de şcoală nouă. Jucam rolurile cele mai grele pentru că învăţătoarea descoperise la elevul ei mugurii unei vocaţii pentru teatru. Ăsta nu a fost deloc jocul hazardului, ci dimpotrivă, eu m‑am născut într‑o casă de ţărani care aveau o foarte mare aplecare spre lucrurile frumoase. Mama mea recita frumos, ştia poezii frumoase, şi acum, la vârsta de 90 de ani, ştie pe puţin 200‑300 de poezii din Eminescu, din Goga, din Coşbuc, din Vasile Alecsandri. Iar eu ţin minte poeziile învăţate în copilărie - de exemplu Şase pui şi o biată mamă de Vasile Militaru - pentru că mama, în lungile luni ale iernii, stătea în casă şi marea ei bucurie era să‑şi vadă copilul de 3 ani cum spune frumos poezia. Drept dovadă, cum am intrat în clasa I, am câştigat un premiu pentru recitare cu poezia despre care am amintit. Tata, de asemenea, era un pasionat de muzică, el cânta la vioară, cânta la fluier, la caval, la drâmbă, la ceteră. Îşi confecţiona singur instrumentele muzicale, era un autodidact, aplecat spre cultură şi în casa noastră, cât eram de săraci atunci,
poposeau intelectualii satului”.
Parcursul de la pedagogie la teatru
A urmat mai întâi o carieră pedagogică, funcţionând o vreme ca învăţător. Pasiunea pentru teatru a venit mai târziu, fiind descoperită chiar la catedră (1958‑1963), după cum își amintea în același interviu: „Perioada de la catedră a fost din 1958 până în 1963. Ei bine, orice lecţie într‑o clasă este un mic spectacol. Totul se bazează pe dialog, totul are la bază emoţia. Chiar lecţiile de aritmetică erau la mine mici piese de teatru. Îmi amintesc că am primit odată vizita unui inspector care m‑a asistat la clasa a III‑a, la aritmetică. Predam leul şi banul. Lecţia era atât de frumoasă, copiii erau atât de antrenaţi să vândă, să cumpere, încât, la sfârşitul lecţiei, inspectorul a rămas impresionat şi mi‑a spus că ar trebui să mă mut dintr‑o sală mică, aşa cum era aceea, într‑o sală mai mare, aşa cum este o sală de teatru, unde aş putea să am 300 sau 400 de elevi. Aşa a şi fost. Vara următoare am şi dat examen la Institutul de Teatru din Bucureşti şi am intrat”.
A absolvit Institutul de Teatru şi Film din Bucureşti în anul 1967, la clasa marelui profesor Dinu Negreanu. În acelaşi an a revenit la Craiova, fiind angajat ca actor: „Primul rol a fost Braharu, dintr‑o piesă de Aurel Baranga. Era o comedie în care se vitriolau vicii ca incultura crasă şi tot ce ţine de lipsa de cuvânt, de onoare. În acest rol am intrat in extremis pentru că se îmbolnăvise actorul care trebuia să‑l joace, premiera trebuia să intre şi atunci s‑a apelat imediat la mine. A urmat apoi Don Juan din Doamna Nevăzută, apoi Apus de soare, unde am jucat stolnicul Drăgan şi de atunci încoace, dacă aş sta să număr, cred că ar fi peste 140‑150 de roluri care mai de care”. Într‑adevăr, lista rolurilor interpretate de marele nostru actor este impresionantă. A dat viaţă unor personaje impresionante, cu care se identifică de‑a dreptul. Cel mai bun exemplu fiind în acest sens Iona, din piesa cu acelaşi nume regizată după cartea scriitorului Marin Sorescu.
Pasiunea pentru poezia religioasă
În pasiunea pentru artă a maestrului Ilie Gheorghe la loc de cinste stă „poezia religioasă”. Aducem spre lămurire mărturisirea pe care domnia sa a făcut‑o în paginile Ziarului Lumina: „Mă simt atât de profund în versul religios, în poezia religioasă! Este ca şi cum ai avea în minte în permanenţă mirosul mirului. Am fost odată la o sfinţire de biserică şi am primit o bucată de pânză muiată în mir, pe care o am şi acum, iar mirosul acela rezistă de trei ani de zile şi încă mă stăpâneşte. Cuvântul religios, fraza religioasă, cugetarea şi poezia de acest gen au efectul mirului. Aici, în versul religios se şlefuieşte cuvântul, se şlefuieşte ideea, se şlefuieşte simbolul gândului. Sunt multe idei şi maxime cu caracter religios, deosebit de frumoase, care se regăsesc în marile creaţii de teatru. De exemplu, în piesa Măsură pentru măsură, personajul principal începe să vorbească despre moarte: «Aşa‑ţi va fi mai dulce viaţa şi moartea. Vieţii spune‑i: dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care numai nebunii şi l‑ar dori. O respirare eşti, supusă nopţilor stelare pe care le înduri în orice loc al existenţei tale. Eşti măscăriciul morţii. Îţi dai şi sufletul fugind de moarte. Eşti nestatornic, starea ta se schimbă curios, după lună, ca măgarul cocoşat sub lingouri, duci bogăţia grea un singur drum şi te descarcă moartea». Eu de multe ori m‑am gândit că, dacă ar fi să nu mai am nici un sprijin la bătrâneţe, m‑aş retrage într‑un schit pentru a‑mi căuta liniştea şi pe Dumnezeu. Am un coleg la Sibiu care face Teologia ca a doua facultate. De la el am aflat foarte multe despre vieţile sfinţilor, mi‑a dăruit chiar şi un Pateric care efectiv mă fascinează prin frumuseţea poveştilor pe care le cuprinde. Sunt convins că în momentul în care nu voi mai juca pe scenă, în momentul în care mă voi retrage din teatru, în literatura teologică îmi voi găsi un refugiu pentru amplitudinea năzuinţelor mele spirituale”.
Apologet al educaţiei religioase
Atitudinea mărturisitoare a maestrului Ilie Gheorghe s‑a manifestat ori de câte ori a fost nevoie. În situaţia completării adeziunilor scrise pentru menţinerea orei de religie în şcoală, domnia sa a răspuns pozitiv apelului nostru şi, alături de alte mari personalităţi ale Craiovei, a luat atitudine împotriva eliminării disciplinei religie din trunchiul comun. Atitudinea sa a fost una decisivă în convingerea părinţilor sau elevilor indecişi, arătându‑se ca un adevărat exemplu pentru societate. „Se spune, de asemenea, că acumulările cantitative de cunoştinţe duc la salturi calitative. Aceasta este o concepţie prin care încercau să ne îndoctrineze acum 50 de ani, când făceam eu şcoala pedagogică. Dincolo de aceste cunoştinţe pe care le acumulăm în şcoală, eu cred şi sunt convins că societatea are nevoie mai mult de caractere decât de oameni instruiţi. Am văzut de multe ori oameni instruiţi care au avut comportamente lamentabile, în timp ce marile caractere cultivă cele mai frumoase trăsături: onoare, vitejie, patriotism, dragoste de muncă, dragoste de frumos, dragoste de viaţă. Singura materie care împodobeşte mintea omenească şi formează aceste trăsături este numai religia. Pentru că, am putea spune, numai Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece teze de doctorat, ca să nu mai vorbim de întreaga istorie a creştinismului de la Naşterea Mântuitorului şi până în zilele noastre. Ce se întâmplă astăzi, toate polemicile antireligioase, în care unii şi alţii îndeamnă în mod greşit la scoaterea religiei din şcoli, sunt îndemnuri care nu trebuie luate în seamă. În ceea ce mă priveşte, mă pot considera un apărător total ca religia să stea acolo unde îi este locul şi să ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale frumoase, pentru că degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni care să‑şi iubească ţara, familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos şi să fie capabili să se sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu este o culme a înfrumuseţării caracterului omenesc, pe care o modelează şi o formează numai şi numai religia” (în Ziarul Lumina, „Vremea mărturisirii în cuvânt şi faptă”, 3 martie 2015).
Pentru exemplul dat şi mărturisirea făcută în numele Bisericii Ortodoxe, maestrul Ilie Gheorghe a fost răsplătit cu Gramată de mulţumire din partea IPS Părinte Mitropolit Irineu, la hramul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, în 26 octombrie 2015.
Anul acesta, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi, Ilie Gheorghe a dat curs invitaţiei noastre de a susţine un program artistic la Craiova şi Tg. Jiu, în cadrul manifestărilor intitulate „Constantin Brâncuşi - artistul tuturor culturilor”.
