Grija față de copii

Copiii sunt un mare dar pe care Dumnezeu îl dă părinților. În Legea Veche, părinții care nu aveau copii erau disprețuiți de semenii lor. Odată cu primirea acestui dar dumnezeiesc, cu nașterea copiilor, în ființa părinților se înfiripează o datorie înaltă, sfântă: aceea de a-i creşte în învățătura Dumnezeieștilor Scripturi.

Într-o familie creştină, părinții și bunicii sunt primii educatori ai copiilor. Ei au datoria sfântă de a pune o temelie sănătoasă, trainică, bună și nobilă în creș­terea fiilor și a fiicelor lor. După ei urmează exemplul pe care cei mici îl primesc de la învățătorul și preotul lor.

Exemplul şi educaţia familiei

Prin vorbe și sfaturi bune, pilde înțelepte, exemplul propriu, îndemnuri chibzuite, pă­rinții sunt datori a forma o familie bună, cu copii buni, spre a deveni buni creștini și cetățeni ai patriei pământești și ai celei cerești. Copilul este ca un pom mic, plantat în grădină, ca un bulgăre de lut în mâna olarului. Pomul plantat de mic în grădină trebuie îngrijit, udat, îndreptat, curățit, altoit, săpat și îngrășat pământul de la rădăcini și din jurul lui pentru a crește bine și a aduce roade bune celor care s-au ostenit, dar și altora. Tot astfel se întâmplă și cu copiii. Dacă îi îngrijim bine, fac fapte bune și ne sunt de ajutor și bucurie; dacă sunt lăsați și cresc în voia „soartei”, păgubesc pe toți cei din jurul lor, aducând amărăciuni și dureri. Fericitul Ieronim spune foarte frumos că „o picătură de apă ce se află pe ceva lucios fuge încotro o vei duce cu degetul; tot așa și copilul, îl poți îndrepta în copilăria lui, într-o parte și în alta, îl poți duce unde voiești, îl poți conduce mai ușor, așa cum dorești, dacă lucrezi cu înțelep­ciune”.

Copiii lăsați să crească în voia lor cresc rău, aduc amărăciune și durere părinților lor. Părinții care nu-și cresc bine copiii la tinerețe vor avea de suferit la bătrânețe. Ne amintim de pildele din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament: Eli, marele preot al lui Israel, Samuel prorocul, împăratul David etc.

Părinților! Voiți să vă duceți copiii pe calea cea bună și dreaptă? Arătați-le cu luare aminte și cu grijă calea către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care ne poruncește și pe ei îi cheamă la Sine, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu îi opriți... căci... Eu sunt calea, adevărul și viața” (Matei 19, 14; Ioan 14, 6). Ei trebuie învățați, de mici, a-L cu­noaș­te pe Dumnezeu și a se închina Lui, cu credință fierbinte, în duh și în adevăr. Puneți-le în mâini cărți bune și folositoare, învățați-i dreapta credință și buna viețuire din frageda lor copilărie, închinându-se lui Dumnezeu în toată vremea și în tot locul și să cerceteze școala și biserica.

Copiilor! Părinții sunt cei care v-au născut și v-au adus pe lume, în conlucrare cu Bunul Dumnezeu. Ascultați-le sfatul bun și folositor, ascultați-i și cinstiți-i ca să vă fie vouă bine și să trăiți ani mulți și fericiți pe pământ. Cer­cetați biserica și școala, oste­niți-vă pentru a vă lumina mintea, ca să puteți alerga cu pași siguri pe „calea vieții”. As­cultați-i pe preoții Bisericii, cins­tiți-i și urmați toată învă­țătura dumnezeiască pe care o veți primi.

Cei care ascultă pe preoți, pe Dumnezeu Îl ascultă; cei care nu ascultă pe preoți și se leapădă de ei se leapădă de Dumnezeu și cad în cursa vrăj­mașului diavol. Nu disprețuiți pe preoți prin vorbe murdare și fapte urâte, ca să nu ajungeți disprețuiți și urâți înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Sfaturi către tineri

Sunt multe sfaturi de dat și de urmat pentru copiii și tinerii zilelor noastre care se găsesc într-o lipsă majoră de trăire și participare la viața Bisericii. Nu trebuie să piardă vremea în păcate și răutăți: dimineața când vă sculați, ziua, seara, la culcare, în toată vremea și în tot locul, gândiți-vă la Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Rugați-vă Lui cu cre­dință, învățați cele bune și faceți voia Lui; astfel veți deveni fii ai luminii și moște­nitori ai Împă­răției cerurilor. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui. Când zăriţi o sfântă cruce strălucind deasupra turlei vreunei sfinte biserici sau la o răspântie, în marginea drumului, ori în alt loc, descope­riți-vă capetele, înăl­țați-vă gândul spre Dumnezeu, făcându-vă semnul sfintei cruci.

Sfaturile bătrânilor înțelepți sunt inele de aur, de care vă veți folosi în drumul vieții voastre. Cu cât creșteți trupește, cu atât să creșteți în înțelepciune, blân­dețe, smerenie și în grijile folositoare vieții vremelnice și veș­nice. Folo­siți-vă cât puteți mai mult de zilele de aur ale copilăriei; că din aurul acesta, agonisit în copilăria voastră, veți folosi să trăiți toți anii vieții voastre.
Feriți-vă de orice rău și învă­țați-vă, chiar siliți-vă, să faceți tot binele. Nu fiți răi și cruzi cu cei mai mici, necăjiți și sărmani. Nu uitați că și ei sunt copiii lui Dumnezeu, zidiți ca și voi, după chipul și asemănarea Lui, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura și vouă. Ruga­ți-vă, cugetați întotdeauna la Dumnezeu și învățăturile sfinte, cercetați biserica Lui și îm­pliniți voia Lui.

Ascultați pe părinții voștri trupești și sufletești, ascultați-le învățăturile cele bune și vă „supuneți” lor; căci ei priveghează pentru sufletele voastre, ca aceia care au să dea seamă de creșterea voastră înaintea lui Dumnezeu. Ascultați-i și vă su­puneți lor în bine, ca să facă aceasta cu bucurie, iar nu suspinând, că aceasta nu vă este vouă de folos. Ru­gați-vă în rugăciunile voastre și pentru ei, părinții trupești și sufletești, ca aceia care v-au născut spre viața trupească și cea veșnică. Să fiți bucurie părinților voștri!­