Izvor de har și punte peste veacuri

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul Catedralei Mitropolitane şi al municipiului Craiova, vine în fiecare început de toamnă pentru a împărtăşi credincioşilor curajul biruinţei în ispite şi bucuria unui nou început duhovnicesc. Viaţa sa ne stă mărturie a slujirii smerite, pildă a răbării întemeiate în nădejdea cea bună și învăţătură pentru lupta mucenicească împotriva patimilor și a răutății. Sfântul ne este învățător şi ajutor întru cele către Dumnezeu.

Despre personalitatea, viaţa şi pătimirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir aflăm în primul rând din paginile sfintelor sinaxare. Știm că s-a născut în Cetatea Solun (Tesalonicul de astăzi), din părinţi de neam bun şi binecredincioşi. A trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Marimian (284-305), în plină prigoană împotriva creştinilor. Familia sa era una dintre cele mai respectabile din întreaga Macedonie, reuşind să-i ofere o educaţie aleasă şi să-i îndrepte paşii spre cariera militară. Sfântul Dimitrie a fost din tinerețe plin de înţelepciune şi pricepere în tot lucrul bun şi bineplăcut lui Dumnezeu.

A slujit mai întâi în oastea împărătească, fiind numit general al armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, cezarul Greciei şi al Macedoniei. După alte surse, sfântul ar fi preluat demnitatea de guvernator al Tesalonicului, după moartea tatălui său. Dincolo de lucrarea pământească, gândul său a stăruit permanent către Dumnezeu şi dorinţa sa a fost mereu cuprinsă de dorul după mântuire. Aşa se face că, după ce a primit dregătoria de la împăratul Maximian dimpreună cu porunca de a omorî „pe cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”, Sfântul Dimitrie a mers în cetatea Tesalonicului şi a început să propovăduiască înaintea tuturor numele Celui pe care-L preamărea. A devenit astfel pentru tesaloniceni „un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximilian că Dimitrie, antipatul, este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l împăratul s-a mâniat foarte tare”.

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Nu după multă vreme, în Tesalonic a venit noul Cezar Galerius, plin de laurii biruinţei asupra sciţilor. Vestea că Dimitrie este creştin şi mărturisitor vădit al Mântuitorului Hristos a ajuns deîndată la urechile sale. Din porunca sa, sfântul a fost arestat şi închis „într-o temniţă umedă din subsolul unei băi publice”. Sinaxarele vorbesc despre lucrurile minunate pe care le-a împlinit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie în lanţuri. Acolo a călcat „peste şerpi şi peste scorpii”, a văzut arătare de înger prin care a fost întărit întru răbdare şi a fost încununat cu laurii biruinţei muceniceşti.

Potrivit obiceiului acelor veacuri, împăratul a poruncit să se deschidă arena şi să înceapă jocurile sângeroase cu gladiatori şi fiare, în care erau aruncaţi în primul rând creştinii. Şi era un oarecare Lie, „vaşnic luptător de origine vandală”, batjocoritor de cele sfinte şi hulitor al Bisericii. Mulţi creştini au pierit în luptă cu el. Văzând aceasta, Nestor, un tânăr ucenic al lui Dimitrie, a luat binecuvântare de la sfânt ca să intre în arenă cu Lie. Înainte să plece Dimitrie i-a zis aceste cuvinte: „Şi pe Lie vei birui, și pentru Hristos vei mărturisi”. Întărit în luptă de Sfântul Dimitrie, Nestor a „zdrobit mândria lui Lie” și a primit, apoi, cununa muceniciei. Cezarul Galeriu a înțeles că puterea și îndrăzneala cea bună arătate de Nestor au fost întărite de rugăciunea Sfântului Dimitrie și, pentru aceasta, a trimis ostaşii în temniţa unde era închis Dimitrie ca să-l omoare. „Începând a se lumina de ziuă”, spune sinaxarul, „în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţă şi, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu suliţele. Întâia suliţă a pătruns în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostaşi, singur a ridicat mâna dreaptă şi aceştia l-au şi împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu suliţa, sfântul şi-a dat în mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre credincioşi, l-a luat în taină şi l-a îngropat”.

La scurt timp după Pacea constantiniană (313), creştinii din Tesalonic au ridicat o biserică pe mormântul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Toţi cunoşteau tăria rugăciunilor sale, petrecerea sa martirică din viața pământească şi minunile pe care le înfăptuia după mutarea sa în cele cerești. Sfântul locaş a devenit repede un adevărat centru de pelerinaj pentru creştinii de pretutindeni. În timpul cuceririlor otomane, locașul a fost transformat în moschee, fiind reabilitat abia în anul 1912, după recucerirea oraşului de către greci. Basilica „Sfântului Dimitrie” din Tesalonic se află pe lista monumentelor UNESCO, adăpostind astăzi moaştele sale cele „izvorâtoare de mir”.

Legătura Sfântului Dimitrie cu regiunile nord-dunărene şi cu cetatea Craiovei

Viaţa Sfântului Dimitrie a fost alcătuită în secolele VI-VII de către Ioan, Arhiepiscopul Tesalonicului. Completarea ei ulterioră cu diverse relatări şi minuni săvârșite de sfânt îi aparţine bizantinologului francez Paul Lemerle. Sub semnătura sa au apărut în 1981 două volume despre Sfântul Dimitrie, cu trimiteri importante la viaţa bisericească şi identitatea culturală a poporului nostru.

Numeroşi oameni de cultură ai neamului nostru vorbesc despre relația spirituală dintre locuitorii Tesalonicului şi locuitorii Craiovei, relație întărită de cultul dedicat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. În timpul invaziilor barbare, mare parte dintre creştinii tesaloniceni au trecut Dunărea, ajungând până pe meleagurile noastre. În acest periplu, ortodocşii greci au adus cu ei, prin Vidin, tradiţia de cinstire a Sfântului Dimitrie. Ajungând la Craiova, ei au înălţat o biserică în cinstea sfântului, pe locul unde se află astăzi Catedrală Mitropolitană. Cele cinci amfore, din secolele IX-X, care au fost descoperite în zona Sfântul Altar, dau mărturie despre aceste lucruri. Din 1889, când a început procesul de restaurare a catedralei în noua ei formă, aceste obiecte de arheologie au fost aşezate în Muzeul Olteniei din Craiova. În baza acestor date istorice, pr. profesor Ioan Popescu Cilieni sublinia că „oraşul Craiova a apărut datorită cultului Sfântului Dumitru”.

Participarea credincioșilor craioveni la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie a crescut în fiecare an. Astfel, în fiecare an, în ajunul zilei sale de prăznuire (26 octombrie), numărul pelerinilor a sporit. Cinstea acordată sfântului s-a generalizat, transformându-l într-un simbol al oraşului. Banii Craiovei au aşezat icoana sa pe steagurile lor, pentru că ostaşii români îl cinsteau ca pe un mare ocrotitor. Există numeroase argumente istorice prin Sfântul Dumitru, aşa cum îl numeau oltenii, era ocrotitorul banilor Craiovei. Un document semnat de Manole Ruset și păstrat din perioada fanariotă îl descrie pe Sfântul Dimitrie drept „apărător al creştinilor de la sud şi nord de Dunăre”. În virtutea relației strânse dintre Sfântul Dimitrie și ostași, iconografia îl înfățișează călare pe cal, cu suliţa în mână, zdrobind balaurul. „Icoana sfântului a fost folosită în perioada interbelică, de numismatul Marius Meţulescu, membru al Comisiei de heraldică, care a propus ca Sfântul Dumitru să devină simbolul oraşului şi icoana sa să fie expusă pe sigiliul oraşului. Această hotărâre s-a aprobat de Comisia naţională de heraldică, însă a fost anulată odată cu venirea la putere a comuniştilor, fiind reactivată după 1990”.

Catedrala din Craiova ocrotită și apărată de Sfântul Dumitru

Construită în stil bizantin, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dimitrie” este una dintre cele mai frumoase biserici ale oraşului Craiova. Există opinii, neconfirmate documentar, care plasează existenţa catedralei în vremea fraţilor Petru şi Asan (secolul al XII-lea - 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. Având în vedere că i se mai zice şi „Băneasa”, epitet folosit târziu (secolele XVIII-XIX), s-a crezut că, de fapt, ctitorii ei trebuie să fi fost boierii craioveşti, bani ai Olteniei. A făcut parte din sistemul de apărare a oraşului Craiova. S-a numit „Domnească” pentru că din neamul craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714). După părerea marelui istoric Nicolae Iorga, pe lângă Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova a funcţionat cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia. Din anul 1939, Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova devine Catedrala Mitropolitană a Olteniei.

Este demn de menționat că sfântul locaş a stat dintru început la temeliile Cetăţii Băniei. Istoricii au afirmat la unison că „nu oraşul a generat catedrala, ci catedrala a generat oraşul, întrucât această renumită biserică aduna în fiecare toamnă pelerini din toate părţile lumii”. Mai mult, legătura dintre catedrală şi Sfântul Dimitrie poate fi demonstrată şi printr-un medalion din mozaic, descoperit în prima formă a sfântului locaş, ce reproduce exact icoana hramului de la Tesalonic. Fără îndoială că artistul purta în minte chipul original, pe care l-a și redat până la cele mai mici detalii.

În secolul al XVI-lea, în proximitatea Catedralei Mitropolitane s-a înfiinţat o şcoală teologică. Aceasta avea scopul de a-i întări pe credincioşi în credinţă ortodoxă și de a contracara prozelitismului de orice fel. De-a lungul timpului, catedrala a fost nu doar reperul duhovnicesc al craiovenilor, ci și locul unde s-au desfăşurat cele mai importante acţiuni culturale din oraş. În perioada interbelică, la iniţiativa slujitorilor catedralei, în timpul arhipăstoririi vrednicului de pomenire Mitropolit Nifon al Olteniei, au fost iniţiate, în preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie, o serie de activităţi religios-culturale, pe durata întregii săptămâni care prefaţa praznicul sfântului. Această tradiţie s-a prelungit până în zilele noastre, când, de hramul Sfântului Dimitrie, la Craiova se sărbătoresc „Zilele spirituale ale oraşului”.