„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Lucrări de restaurare la Biserica „Sfântul Nicolae” din Glogova
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, au început lucrările de restaurare şi înfrumuseţare la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din localitatea Glogova, judeţul Gorj. Actualmente, procesul de lucru acoperă faţada exterioară a sfântului locaş, urmând să fie completat de restaurarea picturii, realizată în tehnica fresco, în stilul brâncovenesc. Monument istoric, zidit între anii 1730 şi 1762, sfântul locaş a fost zidit de către Matei Glogoveanu, unul dintre cei trei fii ai lui Constantin Glogoveanu, consilier imperial. La ridicarea sfântului locaș s-a folosit cărămida rămasă de la Cula Glogovenilor și, inițial, a fost acoperită cu șindrilă. Arhitectonic și pictural stă sub semnul influenței bizantine, planul acesteia fiind sub formă de navă împărțită în pridvor, pronaos, naos și Altar. Pridvorul deschis este susținut de 12 coloane de 1,65 m, zidurile sunt groase, văruite, având la exterior un brâu rotund, în partea superioară, străjuit de două rânduri de zimți de cărămidă, iar dimensiunile întregii construcții sunt de 18 m lungime pe 8 m lățime. Biserica are o turlă-clopotniță pătrată, situată pe pronaos, relativ nouă, deoarece vechea turlă era octogonală, cu proporții mult mai frumoase. Pictura inițială a bisericii, realizată în jurul anilor 1762-1764, se presupune că a fost făcută de către echipa de zugravi a lui Dimitrie diaconul, cel care a repictat Mănăstirea Tismana cu cheltuiala doamnei Stanca Glogoveanu, rămasă văduvă, iar între anii 1914 şi 1915, în zilele Majestății Sale Ferdinand I, s-a reparat și repictat de către Ştefan Nachescu Belgum și Iliescu Vela din Craiova. Astăzi, după întocmirea proiectului de conservare-restaurare a picturii murale, de către profesorul universitar Nicolae Sava, se constată că pictura inițială era mult mai valoroasă, iar repictările din 1914-1915 au afectat vechea pictură.