„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
O ctitorie închinată Sfinţilor Împăraţi în Cetatea Băniei
Între bisericile închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena din Cetatea Băniei, la loc de aleasă cinstire în rândul credincioşilor se află străvechea ctitorie a boierului Constantin Obedeanu, vel paharnic.
Veche de peste 250 de ani, biserica din vechea vatră a urbei poartă astăzi mai departe un nepreţuit crâmpei din istoria Olteniei. Ţinând cont de faptul că aici s-a ctitorit prima şcoală de obşte din Ţara Românească şi al doilea spital organizat, după Spitalul Colţea din Bucureşti, sfântul locaş rămâne important prin valoarea identităţii sale istorice, liturgice şi nu în ultimul rând culturale. Parte a unui complex sistem bisericesc- educaţional-sanitar, gândit în chip luminat la mijlocul anilor 1700, Biserica Obedeanu a rămas neîngenuncheată în straşnicele bătălii pe care le-a purtat cu anii şi cu „vremuirile”. Sfânta Liturghie s-a săvârşit aici neîntrerupt, dând glas dorinţei nobilului ei ctitor de a păstra laolaltă educaţia şi credinţa, pentru sănătatea sufletească şi trupească a poporului. Cu prilejul hramului, preoţii slujitori au făcut amintire de faptele minunate ale boierului Constantin Obedeanu, vel paharnic, despre felul în care şi-a închinat viaţa în credinţă şi despre jertfa sa, care se oferă ca dar de mare preţ peste veacuri.
În cinstea acestui mare artizan de cultură românească s-a făcut pomenire, amintindu-se alături de el, de întreaga sa familie ctitoricească: Stanca, Constantin şi Elena, Ioan şi Ecaterina, Nicolae şi Bălaşa, Elisabeta, Neonil arhimandritul.