„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Antonie de la Iezer, prăznuit în Arhiepiscopia Râmnicului
Luni, 23 noiembrie, Mănăstirea Iezer din județul Vâlcea își va serba ocrotitorul, pe Sfântul Cuvios Antonie, ctitor și viețuitor al acestui vechi locaş monahal, informează arhiram.ro. Sfânta Liturghie va fi săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Mănăstirea Iezer se află în satul Cheia, din Băile Olăneşti, la 20 de kilometri vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Primii ctitori ai acestui sfânt locaș sunt Radu cel Mare (1377-1383) și fiul său Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1559, schitul a fost refăcut de voievodul Mircea Ciobanu, împreună cu soția sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rareș (1527-1546). Biserica actuală a fost zidită de Episcopul Ilarion și de schimonahul Antonie. În anul 1720, biserica a fost pictată de ieromonahul Nicolae. Mai târziu, schimonahul Antonie, ctitorul schitului, a fost canonizat sub numele de Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcii. Vechea biserică a mănăstirii este închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Mănăstirea are obște de maici.
Cuviosul Antonie a trăit în vremea domnitorului Matei Basarab și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Urmând sfatul duhovnicului său, starețul de la Schitul Iezeru-Vâlcea a renunțat la plecarea în Sfântul Munte Athos și a îmbrățișat viața monahală în acest schit izolat. În anul 1690, luând binecuvântare, Sfântul Antonie s-a retras în pădurea de lângă schit, unde a săpat în piatră o peșteră, pe post de chilie și paraclis. În anul 1700, Schitul Iezeru era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Prin urmare, între anii 1700 şi 1705, Episcopul Ilarion al Râmnicului, împreună cu o parte din credincioşii satului Cheia, la îndemnul pustnicului Antonie, a refăcut biserica de piatră şi chiliile. Sfântul Antonie de la Iezer s-a nevoit în sihăstrie vreme de 28 de ani și a trecut la cele veșnice la vârsta de 92 de ani, înainte de anul 1714.