„Un milion de kilometri în slujba Domnului”

Titel Bărăitaru vede lumina zilei la 8 august 1957, în Caracal, județul Olt, într-o familie de creștini și români autentici, care respecta și promova valorile tradiționale. „Mergeam împreună cu tata, mama și cei doi frați ai mei la Denii, la slujba Învierii, dar și în cursul anului la celelalte praznice ale Bisericii”, îşi amintește Titel.

Tot în biserică, tânărul de atunci o va cunoaște pe cea care îi va deveni soție și mama copiilor săi. În Biserica „Bunei Vestiri” din orașul natal, Titel o întâlnește pe Gheorghița, o femeie sinceră și hotărâtă, iar la 18 ani, cei doi se cunună și întemeiază o familie creștină. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia și la numai un an de la căsătorie li se naște prima fiică. În următorii șapte ani, cei doi soți vor mai fi părinți de încă patru ori. „Soția mea Gheorghița a fost mamă de profesie, s-a sacrificat și a rămas casnică pentru a se ocupa de creșterea și educația pruncilor noștri. Eu, la 18 ani, am lucrat ca lăcătuș, apoi am fost timp de 10 ani mecanic la un atelier auto și am descoperit și pescuitul, pe care îl îndrăgesc mult și acum”, mai adaugă el.

Familia Bărăitaru a avut un trai greu la început, dar dragostea unuia față de celălalt i-a făcut să se mențină uniți. „La început, toți trăiam din salariul meu destul de mic și din alocațiile copiilor, munceam din greu, chiar și după program, prin magazine la descărcarea mărfurilor, ca să le mai pot aduce ceva acasă copiilor.”

„Așa L-am cunoscut pe Hristos!”

Dumnezeu i S-a descoperit lui Titel și l-a ajutat întotdeauna în clipele grele ale vieții sale. Într-o zi, pe când făcea curat printre lucrurile părinților săi, acesta găsește o carte veche cu tâlcuiri din Sfânta Evanghelie şi astfel, răsfoind-o pentru prima dată, i se aprinde inima după Hristos. Un moment crucial a fost atunci când el şi soția sa au fost implicați într-un accident rutier. „Am fost aruncați la 15 metri cu mașina, dar prin mila și ajutorul lui Dumnezeu am scăpat nevătămați! Atunci am înțeles cine ne poartă de grijă la fiecare pas și așa L-am cunoscut pe Hristos”, mărturisește acesta.

Simțind dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu, cei doi soți au început să caute Adevărul cu tot sufletul. Aceștia pleacă spre Mănăstirea Brâncoveni și ajung chiar în ziua în care se săvârșea Taina Sfântului Maslu. „Nu mai fusesem niciodată la o astfel de slujbă. Maicile cântau atât de frumos, încât mi s-a părut că nu mai sunt pe pământ, ci în Rai, printre îngeri. Am simțit cum Domnul lucrează în inima mea. Mi s-a părut că slujba a ținut o zi și o noapte”, mărturisește Titel. La Brâncoveni, Titel și Gheorghița își găsesc izvorul de liniște și primul duhovnic, primesc primele cărți duhovnicești pe care le citesc în serile și nopțile petrecute împreună pe balta mănăstirii, unde aruncau și ei mrejele „de-a dreapta”, asemeni Apostolilor, așteptând ca Mântuitorul Hristos să le umple cu pește.

Șoferul a 90 de maici

În 1998, Titel Bărăitaru se angajează la Mănăstirea Brâncoveni ca șofer, unde a rămas până în 2014. Mănăstirea l-a ajutat mult și cu cele materiale, dar mai ales cu cele duhovnicești. „Când Îl cunoști pe Hristos, ajutorul Lui e puternic și râvna este mare, deci primii ani petrecuți în mănăstire au fost încărcați cu multe momente de bucurie sufletească, iar atmosfera era ruptă din Rai. Mergeam aproape zilnic la Priveghere și la Sfânta Liturghie”, spune el. Titel și-a petrecut o mare perioadă a timpului său în mașină, pentru că devenise șoferul unei mănăstiri cu 90 de viețuitoare. „O mănăstire cu o obște atât de mare are nevoie de multe lucruri. Îmi amintesc că eram mereu plecat după mâncare și cele necesare, la spital cu preacuvioasele, la hramuri pentru a vinde obiecte bisericești sau cu maica stareță pentru a rezolva diverse treburi administrative.” Au fost zile întregi când Titel a fost departe de familia lui și chiar de mănăstire. „Cred că am făcut aproape un milion de kilometri prin toată țara.”

Maicile de la Brâncoveni și-l amintesc pe „fratele Titel” ca pe un om apropiat, harnic şi foarte săritor. „Fratele era mereu un om vesel și liniștit, mereu dornic de rugăciune și cântări bisericești, mereu ne vorbea din Scriptură și din Viețile Sfinților. Ne era drag să mergem cu el la drum pentru că făcea ca mașina să devină o mănăstire pe roți”, spune una dintre măicuțe. Titel Bărăitaru a fost hirotesit și ipodiacon în 1999, ca răsplată pentru ajutorul acordat părintelui Ion Iagăru la amenajarea interioară a bisericuței de lemn din curtea Spitalului Municipal Caracal, unde a fost și paraclisier în timpul liber.

„Măicuță, e duhovnicul mănăstirii?”

Trăind într-un mediu duhovnicesc puternic și citind mult din scrierile Sfinților Părinți, Titel a ajuns să cunoască multe în acest domeniu și nu a pierdut nici o ocazie să o arate. Aflându-se într-o zi cu câteva maici în Craiova, Titel ajunge în fața unei biserici în care intră să se închine. „Erau acolo doi preoți tineri care ne-au primit cu mare bucurie și astfel am început o discuție pe diverse subiecte duhovnicești. La un moment dat am luat și eu cuvântul, iar preoții au fost încântați și m-au ascultat cu mult interes. Timpul a trecut repede, iar noi a trebuit să plecăm către mănăstirea noastră, așa că la finalul discuției le-am cerut binecuvântare de drum părinților și am ieșit din biserică. Unul dintre ei, fiind foarte curios, i-a pus uneia dintre maici o întrebare aparent retorică: Măicuță, acesta e duhovnicul mănăstirii?, iar măicuța, cu un zâmbet larg, i-a răspuns simplu: Nu, părinte! Fratele Titel este doar șoferul mănăstirii!”, relatează amuzat ipodiaconul.

Fratele Titel a călătorit atât de mult prin țară, încât a devenit foarte cunoscut în mediul mănăstiresc. În 2013, a plecat împreună cu un preot la Iași, la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Era cu o seară înaintea praznicului și mii de oameni se aflau la rând pentru a se închina la moaștele sfintei și astfel să îi ceară ajutorul. „Nu știu cum, dar părintele cu care eram m-a pierdut în mulțime. Între timp, și telefonul sfinției sale se descărcase și nu mai puteam lua legătura. Părintele, îngrijorat, a început să întrebe de mine peste tot, însă fără nici un rezultat. Deznădăjduit, a ajuns în cele din urmă și la un grup de maici. Le-a spus că era cu un omuleț scund, cu barba mare, pe care l-a pierdut în mulțime. La auzul descrierii, una dintre maici a exclamat: Părinte, nu cumva e fratele Titel? Înmărmurit, părintele i-a răspuns că da, iar atunci măicuța, care era stareță la o mănăstire din creierii munților și cu care eu nu mai vorbisem de 10 ani, m-a sunat și astfel ne-am regăsit!”

O familie numeroasă

După peste 40 de ani de căsnicie în care au împărțit și bucuriile, și necazurile, Titel spune că secretul unei familii creștine este „să ai multă răbdare cu celălalt și să te jertfești cât poți de mult”. Astăzi, familia Bărăitaru are și 8 nepoți de care este foarte mândră. Ipodiaconul Titel s-a zbătut mult pentru ei, mai ales pentru educația lor moral-religioasă. Ei se spovedesc, merg la biserică în fiecare duminică, iar una dintre nepoatele sale, Alexandra Dragomir, a ajuns la faza națională a olimpiadei de religie din 2011. În prezent, după o viață duhovnicească bogată, ipodiaconul Titel Bărăitaru are 59 de ani şi lucrează ca îngrijitor la o biserică din Caracal, unde se bucură de dulceața slujbelor și de liniștea oferită de familie și de prietenii apropiați.