Antimis semnat de Sfântul Antim Ivireanul, expus la Baia Mare

Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a participat la prima expunere a celui mai vechi Antimis pe care îl deţine Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, semnat de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul şi trimis în dar preoţilor ortodocşi în anii prigoanei uniatiste de la începutul secolului al XVIII-lea.

Expunerea Antimisului a fost făcută cu ocazia deschiderii noului an şcolar la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, pentru a putea fi văzut de profesorii şi elevii Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare şi credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie. Prezentarea Antimisului, desemnat ca „Exponatul lunii septembrie”, a fost făcută de Dumitriţa Filip, muzeograf al Episcopiei, cea care l-a descoperit şi studiat.

„În cadrul activităților prilejuite de «Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al Tipografilor bisericești», la îndemnul și prin statornica purtare de grijă față de moștenirea noastră spirituală și culturală a Preasfinției Sale Iustin Sigheteanul, am scos la lumină, din comorile Ortodoxiei maramureșene, spre neclătinată prețuire și admirare - Antimisul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul”, a spus Dumitriţa Filip.

Antimisul poate fi privit și admirat în noul spațiu muzeal al Episcopiei Ortodoxe a Maramu­reșului și Sătmarului, Sala „Sfinții Martiri Brâncoveni” a Catedralei Episcopale „Sfânta Treime" din Baia Mare. Ultima menționare a Antimisului a fost făcută în anul 1909 de către Nicolae Iorga și Ioan Bârlea, la acea dată aflându-se în Biserica de Jos, localitatea Borșa, Mara­mureș.

Antimisul este realizat în tehnica gravurii, pe suport de pânză de in, după canoanele iconografice ale Răsăritului creștin, având în plan central scena Punerii în mormânt a Mântuitorului și cei patru Evangheliști în cele patru colțuri. Un chenar în care sunt reprezentate simboluri ale Patimilor și ale celor patru Evangheliști, încadrează tema iconografică, alături de textul redactat în limba română, cu litere chirilice: „Acest Dmnezeiesc jertvelnic pre carele se săvârșaște Dmnezeiasca cea făr de sânge și sfințită slujbă// s-au blagoslovit și s-au sfințit cu mâna Prea­sfințitului Mitropolit Kyr Anthim//leat 72__. Dedesubtul gravurii, o altă însemnare, de data aceasta manuscrisă, tot în limba română cu litere chirilice: este de la patriarhul (....lipsă suport - pânza este distrusă)// Ștefan... (... lipsă suport - pânza fiind distrusă)”, oferă frânturi de informații despre posibilii donatori, cel mai probabil Domnul Ștefan Cantacuzino al Țării Românești.

Cel mai probabil, Antimisul ajunge în ținutul Maramureșului în jurul anului 1714-1715 (cel târziu 1716), când pe tronul Țării Românești se afla Ștefan Cantacuzino care dăruiește, în anul 1715, un potir mănăstirii Biserica Albă, pe care azi îl deține Muzeul de Istorie și Arheologie din Baia Mare. La acea vreme, maramureșenii își aveau episcopul întemnițat de autoritățile maghiare (1711 - Sfântul Iosif Mărturisitorul; 1714 - urmașul său, Serafim de Petrova).

Alături de Antimis, mai sunt expuse patru din cărţile tipărite de Sfântul Antim Ivireanul, trei din ele, tipărite la Târgovişte, în vitrina de sub Antimis: un „Ceaslov”, tipărit în 1712, dedicat Domnului Ştefan Cantacuzino al Ţării Româneşti, urmaş al Sfântului Constantin Brâncoveanu, „Octoih”, tradus şi tipărit tot de Sfântul Antim Ivireanul, în acelaşi an, 1712, şi un „Liturghier” tipărit în 1713, primul „Liturghier” tradus în limba română complet de către Sfântul Antim Ivireanul. A patra carte este un „Antologhion”, tipărit la Râmnic, în anul 1705, imediat după ce Sfântul Antim este hirotonit episcop de Râmnic.

„Acesta este un adevărat miracol, ca un Antimis semnat de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul să fie descoperit între antimisele colectate de la biserici, când s-a aşezat noul Antimis al Preasfinţitului Părinte Justinian, cu 25-26 de ani în urmă. Toate au fost preluate şi aduse la Episcopie. Între ele s-a aflat şi acest tezaur. Colecţia muzeistică se numeşte «Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul» în anul comemorativ care îi este dedicat”, a spus PS Iustin Sigeteanul.