„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Cercul preoțesc Mocod, reunit în Parohia Nimigea de Sus, Năsăud
Preoţii din Cercul pastoral-misionar Mocod, coordonaţi de părintele Dan Vasile, s-au întâlnit în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci în Parohia Nimigea de Sus din Protopopiatul Năsăud. În Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, în prezenţa a numeroşi credincioşi, soborul celor 10 preoţi slujitori, alături de paroh, au săvârşit Taina Sfântului Maslu. În cuvântul rostit la finalul slujbei, pr. Creţa Ioan de la Parohia Floreşti a vorbit credincioşilor despre „Sfânta Cruce – piatră de poticnire sau Puterea lui Dumnezeu”, pornind de la textul paulin din I Corinteni 1, 23-24. Tot în cuvântul de învăţătură, preotul a subliniat că pentru creştinii dreptmăritori care şi-au asumat-o şi au înţeles-o drept cheie a mântuirii, pricinuitoare a Învierii şi vieţii veşnice, Sfânta Cruce este dătătoare de viaţă, călăuzitoare spre virtuţile ce au caracterizat Jertfa Mântuitorului: iubire nemărginită, smerenie deplină, răbdare, curaj şi dăruire.
Seara duhovnicească de la Nimigea de Sus continuă activitatea misionară a Cercului preoţesc Mocod, aceasta fiind cea de a cincea întâlnire din acest an prin care Hristos este mărturisit în parohiile din comunele Nimigea, Zagra, Chiuza şi Runcu Salvei. Totodată acest eveniment se încadrează şi în seria de manifestări dedicate „Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” şi „Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”, în Patriarhia Română.
Comunitatea ortodoxă din Nimigea de Sus a fost până în anul 1985 atât parohie de sine stătătoare, cât şi filie a Parohiei Nimigea de Jos. Este cunoscută existenţa în sat a unei biserici din lemn ce data din secolul al XVII-lea, deşi este menţionată documentar doar din anul 1760. Biserica veche din lemn nu se mai păstrează, iar pe locul ei a fost ridicată în anul 1940 o biserică din zid ce poartă hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” şi care slujeşte şi azi ca biserică parohială. Biserica actuală a fost sfinţită în anul 1971 de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu. Între anii 1991-1996 pereţii interiori au fost împodobiţi cu pictură executată în tehnica tempera, iar în urma acestor lucrări biserica a fost resfinţită în 28 septembrie 1997.