Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Regionale Transilvania „Cinci lecţii despre Ortodoxie”, de Guy Fontaine, la Editura Renaşterea

„Cinci lecţii despre Ortodoxie”, de Guy Fontaine, la Editura Renaşterea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Transilvania
Un articol de: Oana Rusu - 08 Feb, 2018

Volumul „Cinci lecţii despre Ortodoxie” de Guy Fontaine, cu o prefaţă semnată de părintele Boris Bobrinskoy, a apărut la Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cu o traducere de Nicolae Turcan.

La Editura Renaşterea a apărut recent volumul semnat de Guy Fontaine, un „învăţător de formaţie, jurnalist de profesie şi preot din vocaţie”, după cum este descris de redactorii editurii clujene, „preot paroh al bisericii «Sfântul Alexandre Nevsky» din Liège (Belgia) şi protopop al Belgiei de Nord şi Franţei, în Arhiepiscopia Bisericilor ruse din Europa occidentală (patriarhatul de Constantinopol)”.

Volumul cuprinde, împreună cu un cuvânt înainte al autorului şi o prefaţă intitulată „Ce poate aduce Ortodoxia în Occident”, semnată de Boris Bobrinskoy, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, cele cinci teme mari anunţate în titlu: „Ortodoxia”, „Icoana”, „Cântarea bisericească”, „Rugăciunea lui Iisus” şi „Femeia în Biserică”. De asemenea, cititorii primesc şi „Câteva elemente pentru un vocabular ortodox”.

În cuvântul său înainte din volum, autorul Guy Fontaine arată care este motivul scrierii şi publicării cărţii, acesta fiind acela de „a face cunoscut”, mai ales occidentalilor, ce este Ortodoxia: „Mi s-a întâmplat de mai multe ori să primesc grupuri care doreau să viziteze biserica „mea” din Liège. Albastre la exterior, cupolele îi făceau să le spună copiilor că este vorba despre castelul lui Aladin, iar celor mai puțin isteți – că este vorba despre o moschee (în ciuda crucilor din vârf). Icoanele din interior nu lăsau nicio îndoială asupra centrul spiritua­lității: Hristos, bineînțeles, dar și Maica Domnului și sfinții, ale căror icoane acoperă literalmente pereții. Fără a vorbi, bineînțeles, de iconostas. Și totuși... De câte ori oamenii m-au întrebat «cu bună credință» (sic): «Credeți în Fecioară? Sunteți creștin? Deci nu sunteți protestant?» Desigur că am fost adesea consternat de ignoranța vizitatorilor, oricare le-ar fi fost vârsta și originea. Am deschis o capelă (ortodoxă, bine­înțeles), închinată Maicii Domnului Ajutătoarea, pe domeniul sanctuarului (catolic) din Banneux, în Belgia. Acolo nu curioșii, ci pelerinii o vizitează. Și în pofida tuturor, aceleași întrebări și aceleași gânduri. La fel ca mama mea care, asistând pentru prima dată la o Liturghie bizantină, a avut această expresie minunată: «Pe vremea mea, nimic dintre acestea nu exista!»”.
Pentru mulţi europeni din Vest, Ortodoxia a fost ceva aproape exotic, cu o aură de mister, despre care nu se ştiau foarte multe lucruri, iar această lipsă de cunoştinţe se putea pune şi pe seama parohiilor ortodoxe înfiinţate în mare parte de imigranţi şi care nu au ştiut să răspândească în jur mesajul lor: „Fără îndoială că Ortodoxia, cu parohiile sale legate de imigrație, deci destinate mai întâi de toate grupurilor etnice, parohii care trăiesc adesea închise în ele însele, a contribuit la întreținerea acestei necunoașteri. Vedem și bisericile din Grecia, în timpul vacanțelor, dar ele fac parte din „folclorul” țării...”.

De asemenea, autorul a fost solicitat de mai multe ori să țină conferințe despre Ortodoxie, despre icoane sau despre locul femeii, astfel „am organizat pentru parohia mea un ciclu despre Rugăciunea lui Iisus. Tot atâtea demersuri care nu aveau alt scop decât acela de a «face cunoscut». Într-o zi, cineva mi-a zis că ar trebui să public aceste texte. Poate că vor răspunde întrebărilor unora și mai ales vor îndepărta această necunoaștere care este cea dintâi piedică în fața unui demers ecumenic, ba chiar înaintea simplei cunoașteri a «celuilalt». Poate vor duce la descoperirea unei spiritualități care – sunt sigur de aceasta – are ceva de adus lumii în care trăim, fie prin bogăția Liturghiei sale, prin simțul sacrului ori prin mesajul de nădejde”.

Ortodoxia, occidentală şi orientală

În prefaţa volumului intitulată „Ce poate aduce Ortodoxia în Occident”, Boris Bobrinskoy, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris, a remarcat faptul că este bucuros să recomande „cititorilor din «Occident» (catolici sau ortodocși de peste tot) lectura acestei lucrări a Părintelui Guy Fontaine. De la început m-am oprit asupra termenului de «Occident», deoarece Ortodoxia nu este mai puțin occidentală, decât orientală. Creștinii ortodocși de pretutindeni vor citi cu interes și folos această carte, căci Părintele Guy exprimă cu claritate și profunzime aspectele esențiale ale Tradiției Ortodoxiei”.

Boris Bobrinskoy arată că termenul de „ortodoxie” implică deopotrivă doctrina și lauda, într-o manieră inseparabilă: „Laudă și slăvire prin cult, prin fru­musețea și armonia cântului liturgic și a artei iconografice, și prin chemarea neîncetată a numelui lui Iisus, numită Rugăciunea inimii. De aceea toți cre­dincioșii, bărbați și femei, uniți într-o neîncetată laudă lăuntrică, participă la preoția universală a Bisericii. În timpul sfințirii euharistice și a invocării Duhului Sfânt peste darurile pâinii și vinului, adunarea eclezială în întregimea ei, bărbați și femei, confirmă de trei ori prin «Amin» (adică «așa să fie»). Preotul nu este niciodată singur în celebrarea euharistiei, ci este strâns unit cu Poporul lui Dumnezeu, fără a-i uita pe îngeri și pe toți sfinții, împreună cu care cântăm Trisaghionul: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot...»”.

Nu în ultimul rând, Boris Bobrinskoy remarcă faptul că ar fi dorit ca în acest volum să fie „o dezvoltare mai mare a cultului «marial», adică a preacinstirii Mariei, Maica Domnului și Noua Evă în tradiția ortodoxă. Ar fi bine să aprofundăm noțiunea de «imaculată concepție» care, în Ortodoxie, privește mai întâi nașterea feciorelnică a lui Iisus de către Maica lui Dumnezeu, mai degrabă decât nașterea Mariei înseși de către Ioachim și Anna”.

De asemenea, Boris Bobrinskoy decanul emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Saint-Serge din Paris a mai adăugat că „mi-ar plăcea să subliniez că tradiția ortodoxă trăiește în mod profund dimensiunea «eshatologică» a tainei mântuirii, semnificând prin aceasta că viața sacramentală și liturgică a Bisericii ne introduce «deja și acum», prin anticipare, în deplinătatea comuniunii dumnezeiești în Împărăția trinitară, în care suntem deja introduși și ai cărei privitori suntem încă de acum, în Cincizecimea permanentă a Duhului. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu recunoștință față de Părintele Guy pentru sinteza sa teologică și duhovnicească ai cărei beneficiari suntem cu toții”.

În capitolul „Ortodoxia”, Guy Fontaine arată care a fost contextul istoric şi dogmatic care au dus la ruperea comuniunii dintre cele două Biserici, Apuseană şi Răsăriteană, şi modul cum au evoluat relaţiile dintre acestea de-a lungul istoriei până în prezent. De asemenea, sunt precizate şi problemele dogmatice asupra cărora cele două biserici încă mai dezbat, subliniind diferenţele precum şi asemănările. Guy Fontaine face un fel de carte de vizită al unui credincios ortodox, prezentând mai multe aspecte: „A fi creștin ortodox înseamnă a fi deschis Cuvântului lui Dumnezeu, a te familiariza din ce în ce mai mult cu acest Cuvânt pentru a învăța să-ți modelezi gândurile, faptele și ființa întreagă în acord cu El. Toate slujbele noastre sunt literalmente pline de aluzii la Scriptură; cel care, dintr-o cauză sau alta, nu caută să înțeleagă gândirea profeților și apostolilor pentru a se hrăni prin ei din gândirea lui Dumnezeu, a Logosului dumnezeiesc, adică a lui Hristos, nu pot pretinde că sunt ortodocși. Nu este vorba aici despre un exercițiu intelectual, ci despre o sete după comuniunea cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Hristos. De aceea a fi ortodox nu înseamnă doar un efort pentru a înțelege Scripturile, ci căutarea unei legături personale, a unei relații de la persoană la persoană cu Hristos, stabilită prin comunicarea Sfântului Duh a cărui «dobândire» este adevăratul scop al vieții creștine, după cum spunea Sfântul Serafim de Sarov”.