Conferinţa preoţească de primăvară de la Satu Mare

Preasfinţitul Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a prezidat marţi, 8 mai, conferinţa preoţească de primăvară de la Satu Mare, care a avut loc în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” şi la care au participat preoţii din protoieriile Satu Mare, Carei şi Oaş.

Conferinţa a început cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului, unde a fost oficiată de arhim. Timotei Bel, exarhul mănăstiresc şi stareţul Mănăstirii Scărişoara Nouă, protos. Gherontie Nergheş, stareţul Mănăstirii Măriuş, protoiereii Ioan Socolan al Sătmarului, Florian Mocan al Careiului, Marcel Malanca al Oaşului şi cei trei secretari protopopeşti. După încheierea Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Te-Deumului pentru buna desfăşurare a lucrărilor conferinţei.

„Ne bucurăm să ne reîntâlnim aici, în municipiul Satu Mare, cu toată preoţimea. Conferinţele noastre preoţeşti sunt foarte importante. Nu sunt atât de frecvente cum erau înainte de 1990, sunt două conferinţe pe an, cărora preoţii le dau foarte multă importanţă, mai cu seamă că am statornicit o tradiţie, să reunim protopopiatele de pe o anumită zonă, respectiv din Satu Mare, cele trei protopopiate, ca să se întâlnească părinţii împreună şi să fie conferinţa mai solemnă şi mai uşor pentru ei, ca să fie la o singură conferinţă toţi împreună, reîntâlnindu-se şi discutând probleme pastoral-misionare şi cele cu care se confruntă în pastoraţie”

Conferinţa „Contribuţia reprezentanţilor Bisericii la Marea Unire din 1 Decembrie 1918” a fost realizată şi susţinută de Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, care a prezentat mai multe date despre rolul pe care preoţii, în calitatea lor de reprezentanţi ai românilor, l-au avut în realizarea marelui act al Unirii Naţionale de la 1 Decembrie 1918: „În 18 / 31 Octombrie 1918, s-a constituit Consiliul Naţional Român cu sediul la Arad, numit şi Marele Sfat al Naţiunii Române. Un rol deosebit de important în acest consiliul a avut Vasile Goldiş, pe atunci secretar al Consistoriului Episcopiei din Arad. Tot în Arad s-a organizat Comandamentul gărzilor naţionale româneşti. S-au organizat în scurtă vreme şi s-au ţinut multe adunări populare, în oraşele şi satele româneşti din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, în vederea constituirii consiliilor naţionale judeţene şi comunale, precum şi a gărzilor naţionale româneşti. În cadrul acestor organisme s-au adoptat memorii şi moţiuni cu mii de semnături, prin care se cerea unirea Transilvaniei cu România. Slujitorii Bisericii, episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie, protopopi şi preoţi parohi, au fost în primele rânduri ale luptătorilor pentru unitate şi neatârnare, ajutând şi contribuind la organizarea şi funcţionarea consiliilor şi gărzilor naţionale, aproape în toate oraşele şi satele. De exemplu, la Sibiu au activat Silviu Dragomir şi Nicolae Bălan, profesori de teologie, la Caransebeş episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, profesorul de teologie Petru Barbu, secretarul Cornel Corneanu, la Oradea vicarul Roman Ciorogariu şi secretarul eparhial Aurelian Magieru (viitorul episcop Andrei Magieru), la Lugoj protopopul Gheorghe Popovici, la Blaj vicarul Vasile Suciu, cu profesorii Alexandru Borza şi Alexandru Ciura, şi alţii)”.

De asemenea, pr. Vasile Aurel Pop a prezentat şi rolul presei religioase a vremii care a susţinut, prin scrierile profesorilor de teologie şi teologilor vremii, activitatea Consiliului Naţional Român ca singurul organism legitim al naţiunii române: „Toată această activitate de pregătire a evenimentului epocal din istoria naţiunii noastre a fost susţinută şi de periodicele vremii: «Telegraful Român» (Sibiu), «Biserica şi Şcoala» (Arad), «Foaia Diecezană» (Caransebeş), «Unirea» (Blaj), «Gazeta Poporului», redactată la Sibiu de către Nicolae Bălan şi Silviu Dragomir, profesori de teologie, şi catehetul Ioan Broşu. La 21 noiembrie 1918, episcopii români ortodocşi şi uniţi, din Ardeal,  I. Papp de la Arad, Miron Cristea de la Caransebeş, Dimitrie Radu de la Oradea, Iuliu Hossu de la Gherla, şi Valeriu Traian Frenţiu de la Lugoj, au anunţat o «declaraţie de adeziune» la Consiliul Naţional Român, recunoscând acest organism ca singurul conducător politic al naţiunii române”. În partea a doua a conferinţei s-au discutat probleme pastoral-misionare.