Conferinţa preoţească de toamnă la Mănăstirea Bârsana, Maramureș

Preasfinţitul Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a prezidat joi, 19 octombrie, conferinţa preoţească de toamnă din zona Maramureşului Voievodal, care a avut loc la Mănăstirea Bârsana. Au participat toţi preoţii din protopopiatele Sighet şi Vişeu.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, înconjurat de un sobor de preoţi din care au făcut parte arhim. Timotei Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, arhim. Paisie Cinar, duhovnicul Mănăstirii Bârsana, Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, Mihai Chira, protopopul de Vişeu, pr. prof. Gabriel Groza, alcătuitorul şi susţinătorul referatului pentru această conferinţă, secretarii protopopeşti şi preoţi din cele două protopopiate, diaconi. La slujbă a asistat Preasfinţitul Episcop Iustin, alături de preoții prezenți.

După Sfânta Liturghie, PS Timotei Sătmăreanul, împreună cu protopopii, a oficiat un Te-Deum de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra celor două protopopiate şi pentru buna desfăşurare a actualei conferinţe.

Conferinţa, susţinută de pr. prof. Gabriel Groza, directorul Liceului Teologic „Nicolae Steinhardt” din Satu Mare, s-a intitulat „Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, o consecinţă a unităţii de neam”.

„Biserica a sădit dintru început unitatea de limbă, de credință și de neam. La împlinirea fiecărui act istoric al dăinuirii poporului român, Biserica a întărit unitatea de neam a întregii seminții românești astfel: întemeierea statelor feudale ro­mânești a fost urmată în calea Bisericii de întemeierea mitropoliilor românești la Suceava și Argeș, Unirea Moldovei și a Țării Românești din 1859 a fost întărită de unirea celor două Biserici Ortodoxe sub un mitropolit primat. Deopotrivă, cucerirea inde­pendenței naționale din 1877-1878 cu validarea ei inter­națională a fost îngemănată în anul 1885 cu recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. După Marea Unire din 1918, urmată de unificarea Bisericilor Ortodoxe surori din teritoriile reunite cu Țara și din Vechiul Regat, Biserica Ortodoxă Română este ridicată la rang de Patriarhie în 1925, astfel Biserica strămoșească prin ierarhi, preoți, călugări, călugărițe și dreptcredincioși creștini, prin rugăciune, glas și faptă a biruit așteptările, renunțările și sacrificiile pentru idealul desăvârșirii statului național unitar. Așadar, statornicia și forța unui stat sunt recunoscute și prin puterea bisericească a poporului său. Mai mult, nicio realizare politică sau socială nu ar fi pătruns la inima poporului român dacă aceasta nu ar fi fost întărită permanent de o împlinire bisericească; întotdeauna în istoria noastră mitropolitul țării stătea de-a dreapta domnului, povățuindu-l și întărindu-l în credință și în faptă”, a spus în încheiere Pr. Prof. Gabriel Groza.

Conferinţa, prezentată, în parte şi în power point, a fost completată de alocuțiunile mai multor preoţi, care au vorbit despre rolul Bisericii Ortodoxe Române în viaţa comunităţii, despre rolul preoţilor în contemporaneitate și despre importanţa Marii Uniri din 1918.

„Trebuie să recunoaştem că ridicarea Bisericii Ortodoxe la rang de Patriarhie este, într-adevăr, consecinţa realizării României Mari. Ne-am bucurat toţi preoţii aici împreună audiind o conferinţă foarte bine alcătuită. Ne-am reamintit lucruri din istoria Bisericii noastre Ortodoxe Române, ca să ducem mai departe această zestre, ca să cunoască şi generaţiile care urmează. Biserica noastră strămoşească va rămânea temelie a poporului nostru românesc, parte integrantă a identităţii noastre ca popor creştin”, ne-a declarat Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet.

„În cel de-al 25-lea an de la reactivarea istoricei Mănăstiri Bârsana, preoţimea din Maramureşul Voievodal, din protopopiatele Vişeu şi Sighet, s-a adunat în sobor pentru conferinţa preoţească de toamnă consacrată Centenarului, împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Ne-am adunat în această vatră istorică, pentru că aici Dumnezeu a hotărât să rămână neatinsă moştenirea noastră spirituală, prin faptul că aici, unde a rezidat ultimul Episcop ortodox, cunoscut cu numele şi consemnat în Istoria Bisericii Ortodoxe Române de către părintele academician şi mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române, Mircea Păcuraru, Episcopul de viţă nobilă Gavril Ştefanca de Bârsana, care a rezidat aici la 1739, după această dată românii ortodocşi din Maramureş n-au mai avut alt episcop ortodox, nu li s-a permis, că Episcopia a fost desfiinţată cu totul în 1790 de către autorităţile imperiale de la Viena, deci această vatră a rămas neatinsă, pentru rugăciunile părinţilor care s-au rugat aici, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Iosif, care, cu siguranţă a slujit în biserica istorică a mănăstirii, care se află în vatra satului, şi pentru rugăciunile acestui episcop, care a fost ultimul care a rezidat în această parte a Maramureşului”, a spus PS Episcop Iustin.

Ierarhul a subliniat și impor­tanța lucrărilor din cadrul complexului monahal, făcute de obştea Mănăstirii Bârsana, în frunte cu stareţa Filofteia, amintind de astfel de spațiul în care a avut loc conferința, Centrul Social Cultural şi Monahal „Episcopul Gavriil de Bârsana” cu o sală spațioasă, potrivită pentru activităţi culturale și teologice.