Credință și dăinuire în satul Budila, județul Brașov

Comunitatea din Budila, județul Brașov, păstrează până astăzi nu doar credința ortodoxă a străbunilor, ci și patrimoniul bisericesc din localitate: o biserică veche, mărturie a dăinuirii românismului în Țara Bârsei și o biserică mai nouă, simbol al comunității brașovene.

Satul Budila se află la 18 kilometri de Bra­șov și la 14 kilometri de orașul Săcele. Localitatea face parte din vechile așezări din Țara Bârsei, cu o istorie îndelungată și plină de evenimente marcante pentru comunitate. Localitatea se întinde pe o distanță de aproximativ doi kilometri, pe drumul care leagă comunele brașovene Teliu și Tărlungeni, într-o zonă foarte frumoasă și atractivă pentru turiști. Istoricul Nicolae Stoicescu men­ționează, în lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania”, că numele acestei localități s-a schimbat de-a lungul vremii și a cunoscut următoarele forme: „Badola”, „Badila”, „Bodeln”, „Budille”, „Bodila”, „Bodola”. Alte surse explică originea acestei denumiri și menționează că este de origine slavă, însemnând „plantă înțepătoare, iritantă”.

În monografia Parohiei Budila se menționează faptul că prima atestare a localității brașovene datează chiar de la anul 1211, când au venit cavalerii teutoni în părțile Depresiunii Bârsei și au rămas aici pentru a locui. Acest eveniment a determinat ca locuitorii Budilei să se retragă spre regiunea deluroasă, pe Valea Ducșoarei, la circa 2 kilometri spre est de actuala vatră a comunei.
În anul 1214, după năvălirea tătarilor, regele Ungariei Adalbert al IV-lea a donat teritoriul Budilei logofătului Dumitru din Prejmer. În anul 1332 comuna figurează sub numele de „Buduli”, apar­ținând din punct de vedere administrativ de Sfântu Gheorghe. Nu se știe în ce împrejurări și cine a donat comuna voievodului Transilvaniei în anul 1405.

În anul 1599 Mihai Viteazul a trecut munții prin trecătoarea Buzău spre Transilvania, iar la ieșirea din Valea Teliului, populația din Budila i-a ieșit în întâmpinare, aducându-i daruri în semn de supunere.

De-a lungul timpului, locuitorii Budilei s-au ocupat cu agricultura și exploatarea forestieră. În vremurile noastre, locuitorii lucrează în diverse domenii, în oraşul Braşov şi împrejurimi.

Biserica veche

În Budila se păstrează până astăzi două biserici închinate Sfântului Nicolae. Biserica veche este mărturia faptului că românii ortodocși au avut din timpuri străvechi locaș de închinare și au fost atașați cu mult devotament credinței străbune. Documente care să menționeze  anul zidirii acestui locaș de cult nu s-a păstrat. Din monografia parohială aflăm că se păstrează o cronică parohială, scrisă la începutul secolului XX de părintele Iordan Curcubătă, unde se menționează existența unei biserici de lemn ridicate înainte de 1834. Sunt menționate în cronică mărturiile înaintaşului său la slujirea sfântului altar, preotul Gheorghe Ioanovici, precum şi matricolele parohiale care se găsesc. Această biserică de lemn a fost vândută filiei Dobârlăului, Băcel (Bacitelec).

Biserica veche de zid a fost înălțată în timpul păstoririi preotului Ioan Ioanovici și a fost finalizată în anul 1834. Ctitorul principal al acestei biserici a fost Moise Ciutaz din Săcele (Satulung) care a donat 8.000 coroane, la care s-au adăugat şi banii colectaţi de la locuitorii ţărani şi oieri din satele de sus, adică tot din Săcele, care erau mai înstăriţi decât iobagii din Budila.

Tinda bisericii a fost adăugată în anul 1874, pe timpul preotului Ioan Ioanovici junior. Biserica are formă de corabie şi este construită din piatră la fundaţie, cărămidă la ziduri, iar acoperişul este de ţiglă. Plafonul în mici bolţi dă bisericii o înfăţişare plăcută. Stilul este autohton românesc. Se presupune că meşterii zidari au fost de prin Săcele, deoarece arhitectura ei se aseamănă cu cea a bisericilor mai vechi din Săcele: Satulung, Turcheş şi Baciu. Podişorul stă pe pivoţi groşi de cărămidă. Biserica păstrează pictura originală. Locașul a avut şi pictură exterioară, după cum se poate observa în zona altarului, unde se pot desluşi chipurile Sfântului Haralambie şi Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Iconostasul bisericii este pictat în ulei. Documentele nu menționează numele meșterilor care au ridicat și înfrumusețat locașul de cult. Lângă biserica veche se mai află câteva pietre funerare, semn al existenței unui cimitir vechi. Cimitirul nou are aproximativ un hectar şi este situat la marginea satului.

Biserica nouă, închinată Sfântului Nicolae

În biserica veche s-au oficiat slujbe religioase în perioada 1834-1946, deci 112 ani, până când a fost ridicată și sfinţită biserica cea nouă din sat, închinată tot Sfântului Ierarh Nicolae. Locașul a fost ridicat în perioada 1941-1946, sub păstorirea preotului Iordan Curcubătă. Ctitorii principali au fost protopopul Iordan Curcubătă, Gheorghe Voiculescu din Medgidia, precum şi Prefectura judeţului Braşov şi credincioşii din Budila, care şi-au adus contribuţia lor în bani, dar şi în zile de muncă, la ridicarea noului locaș de cult din satul lor.

Biserica nouă a fost ridicată după planurile arhitectului Vasile Gavrilescu din Braşov, originar din comuna Hărman, iar antreprenorul lucrărilor a fost Cristian Hergaş, din comuna Prejmer
Biserica are formă de cruce grecească înscrisă, ziduri groase din beton şi cărămidă, cu o mare cupolă centrală, iar în faţă două turnuri, într-unul se află două clopote, iar în celălalt un singur clopot, cel mare. Ca arhitectură, biserica este impunătoare, prin cupolele sale reliefând stilul bizantin. Corpul bisericii este format din altar, naos cu cele două hore şi pronaos. Podişorul este construit numai din beton armat, având scări din beton ce duc în cele două turle. Biserica este acoperită cu tablă zincată.

Iconostasul şi stranele sunt sculptate, din lemn de stejar, şi au fost executate de către sculptorul Iosif Sicherl, din Craiova.

Biserica a fost sfințită de Mitropolitul Nicolae Bălan la 14 Septembrie 1946. La slujba de sfințire, menționează monografia parohială, din soborul de slujitori a făcut parte şi ieromonahul Arsenie Boca.

Pictura locașului de cult a fost făcută în anul 1946 de pictorul Gheorghe Cepoiu din Izvoarele-Prahova şi de zugravul Romanschi din Braşov. Pictura a fost restaurată recent, şi, în zonele mai deteriorate, a fost refăcută. Lucrarea a fost încredințată pictorilor Mihai Zigman și Silviu Saftu. Pictura iconostasului este în stil bizantin, executată de către pictorul Brăescu, din Bucureşti.

Înnoire duhovnicească și administrativă

Din anul 2015 au început și ample lucrări de renovare a locașului de cult. Aceste lucrări au început odată cu un nou program de slujbe religioase și de rugăciune în biserica cea mare a satului Budila.

„Când am venit în această parohie, la sfârșitul anului 2015, am găsit oameni dornici să se îndrepte pe calea mântuirii. Trebuia doar să fie direcționați, sfătuiți. Când am ajuns în această parohie nu știam de ce lucru să mă apuc, și atunci am mers la duhovnicul meu și l-am întrebat cu ce să încep, fiind foarte multe lucruri de făcut. Părintele duhovnic m-a îndemnat să mă rog mult, și atunci am stabilit un program duhovnicesc, un program de rugăciune în parohie care cuprinde acatiste, paraclise, Taina Sfântului Maslu, Vecernia, Utrenia și Sfânta Liturghie. Apoi avem rânduiala firească a Bisericii de spovedit și de apropiere a credincioșilor de îm­părtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, ne-a spus preotul paroh de la Budila, Daniel Săraru.

După începerea noului program de rugăciune în biserica mare a parohiei au început și lucrări de renovare și restaurare a locașului de cult, pentru ca slujbele religioase să fie oficiate în cele mai bune condiții pentru credincioșii din comunitate.

„Rodul lucrurilor duhovnicești bine făcute au fost realizările materiale din parohia noastră. Pentru a putea să înălțăm rugăciuni în cele mai bune condiții a trebuit să curățăm sfântul altar, să luăm acoperăminte noi, sfinte vase și toate cele de trebuință pentru buna desfă­șurare a slujbelor religioase. S-a făcut mobilier nou în sfântul altar, cum ar fi tronul cel de sus cu tronurile îngerești, spălător nou, iar după aceea, continuându-ne programul nostru de rugăciune neîntreruptă, prin voia lui Dumnezeu și prin fiii Lui, care au fost mereu alături de biserica de la Budila, s-a început renovarea locașului la exterior, prin reparații tencuire și zugrăvire. S-a reparat și acoperișul, s-a amenajat clădirea anexă de lângă biserică, unde s-au rânduit toate condițiile pentru a monta o centrală termică. Acestea țin toate de scopul nostru duhovnicesc, pentru care trebuie să oferim toate condițiile pentru rugăciune. Am schimbat candelabrele din biserică, s-a făcut un program de curățenie în sfântul locaș și multe alte lucruri care țin de buna rânduială a vieții noastre bisericești”, ne-a mai spus părintele Daniel Săraru.

Lucrările de renovare la biserică au fost însoțite și de un proiect de reamenajare și renovare a casei parohiale.

„O parte dintre lucrările făcut în parohia noastră nu se văd, mai ales cele de la casa parohială. Acolo munca a fost de două ori mai mare, pentru că au fost lucrări ample, de la temelie, pentru a se putea locui acolo în condiții decente. S-a ridicat o anexă pentru a adăposti centrala termică, s-a reamenajat o cameră specială pentru biblioteca parohială, unde am așezat toate cărțile și documentele. S-a repus pe picioare gospodăria și s-a împrejmuit tot terenul de la casa parohială”, continuă preotul Daniel Săraru.

Toate aceste lucrări făcute la Budila, cu multe efort din partea comunității, au fost binecuvântate de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, pe 5 noiembrie 2017. Ierarhul a apreciat jertfa credincioșilor și a preotului paroh, depusă în refacerea bisericii mari din sat.

Activități culturale și social-filantropice

Pe lângă aceste activități administrative și duhovnicești, Parohia Budila nu a uitat nici de nevoile sociale din comunitate. Parohia a fost tot timpul preocupată să răspundă, prin preotul paroh, Consiliul parohial şi Comitetul parohial, cu promptitudine nevoilor locuitorilor Budilei, având o bună colaborare cu Școala Gimnazială şi cu celelalte instituții socio-culturale din sat. De altfel, Parohia Budila a avut în trecut o bogată activitate culturală și educațională, cu toate cu nu a avut școală confesională. Monografia parohială amintește de înființarea în anul 1920 a Asociației „Casa Culturală”. Asociația a fost înființată de preotul Iordan Curcubătă. În anul 1927 este menționată existența Despărțământului „Astra” din Budila.

Dintre preoții care au păstorit la Budila îi amintim pe: pr. Popovici Nicolae - 1814; pr. Ion Ioanovici 1814-1865; pr. Ion Ioanovici junior 1850-1886; pr. Gheorghe Ionescu (Ioanovici) 1881-1908; pr. Iordan Curcubătă 1904-1949; pr. Gheorghe Moldovan 1949-1991 și pr. Ioan Gheorghe Bunea 1991- 2015.