Hramuri și sfințiri la lăcașe de cult din Maramureș

Hramul Mănăstirii Prislop Borșa a fost sărăbătorit joi, 21 iulie, în prezența Preasfinţitului Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a unui sobor impresionant de preoți și a numeroși credincioși. De asemenea, hramul „Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul” a fost sărăbătorit și la Mănăstirea Dragomirești, iar la Mănăstirea Budești a fost sfințită piatra de temelie pentru noua biserică.

Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Prislop – Borşa, Protopopiatul Vişeu, cu ocazia hramului Paraclisului de iarnă – „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”.

Din soborul de 30 de preoţi au făcut parte Mihai Chira, protopopul Vişeului, stareţii mănăstirilor Moisei, Petrova, Dragomireşti, Strâmtura, „Sfântul Gheorghe” - Borşa şi „Sfântul Nicolae” - Baia Borşa, arhim. Neguț din Neamţ, stareţul mănăstirii Prislop, sincelul Celestin, preoţi de mir din parohiile protopopiatului, diaconi. În timpul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru preot tânărul diacon Vasile Grec, pe seama Mănăstirii Prislop. În timpul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru diacon tânărul teolog Vasile Călin Şimon.
PS Iustin Sigheteanul a fost întâmpinat în sunetul noilor clopote, iar după primire, ierarhul a binecuvântat poarta-clopotniţă de la intrarea în mănăstire şi clopotele achiziţionate în acest an, precum şi spaţiul muzeului mănăstirii.
Sfânta Liturghie a fost ţinută în pridvorul bisericii mănăstirii. Răspunsurile au fost date de Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava. Numărul mare de credincioşi a umplut curtea mănăstirii. Între ei s-au aflat şi 25 de tineri din tabăra creştină de vară „Tradiţie şi Ecologie. Tinerii de azi – adulţii de mâine”, care s-a desfăşurat în prima parte în staţiunea Izvoare, iar în partea a doua la Mănăstirea Prislop. Ei au dat o mână de ajutor şi la pregătirea hramului mănăstirii. La slujbă au asistat, alături de localnici, și numeroși turiști, mănăstirea fiind situată la cea mai înaltă cotă dintre toate mănăstirile eparhiei, cu mult peste 1.000 metri, prin curtea ei trecând un traseu care duce spre Pietrosu Rodnei şi la Cascada Cailor. La priceasnă a cântat solista Larisa Şteţco, din Borşa, grupul de fete din tabără şi Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul”.
Cuvântul de învăţătură rostit de PS Iustin Sigheteanul a făcut referire la sărbătoarea hramului, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, şi la sfinţii români ai zilei: Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche. Cu toate că temperatura era în Prislop sub 10 grade Celsius şi sufla un vânt tăios, credincioşii de toate vârstele au urmărit cu atenție Sfânta Liturghie. La hramul din prima zi după Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul prezenţa ierarhului la această mănăstire pentru a oficia Sfânta Liturghie a devenit o tradiție.

Piatră de temelie la biserica Mănăstirii Budeşti

La Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, PS Iustin Sigheteanul a oficiat slujba de sfinţire şi punerea pietrei de temelie pentru noua biserică a Mănăstirii Budeşti.
Vechea biserică, din lemn de brad, ridicată în urmă cu 25 de ani, necesita reparaţii capitale. De asemenea, spaţiul bisericii era prea mic pentru numărul credincioşilor veniţi la rugăciune, astfel că, în locul ei, se va construi o nouă biserică, tot din lemn, după modelul celei din Budeşti Josani, unde se află zalea lui Pintea Viteazul. Noul locaş de închinare va avea hramul bisericii vechi, „Sfinţii Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena”. Arhitectul noii biserici va fi Dorel Cordoş din Sighetu Marmaţiei, binecunoscut pentru proiectarea mai multor biserici în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului.
Din soborul de preoţi şi diaconi au făcut parte Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, protos. Agaton Oprişan, stareţul Mănăstirii Petrova, protos. Mihail Bud, stareţul mănăstirii, parohii din Budeşti, preoţi din parohiile învecinate. La eveniment au luat parte circa 200 de credincioşi din Budeşti care au venit pe drum de munte, aproape 8 kilometri pentru a participa la slujbă. După tradiţia locului, în Budeşti exista un schit în secolele XIV-XV. În 1647, o însemnare făcută pe o carte de cult atestă existenţa mănăstirii Budeşti.
În 15 mai 1690, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş avea reşedinţa temporară aici, unde a convocat un mic sobor cu protopopii săi, eveniment ce a fost consemnat. Mănăstirea a fost distrusă la începutul secolului al XVIII-lea. Viaţa monahală a reînceput pe teritoriul satului în 1994, când PS Iustin Sigheteanul a sfinţit locul pentru o nouă vatră monahală, dar nu pe locul vechii mănăstiri. În anul următor, primul vieţuitor al mănăstirii, monahul Vichentie Lazăr, a fost şi primul stareţ al noului aşezământ monahal. După moartea acestuia, în 2006, conducerea mănăstirii a fost luată de ieromonahul Mihail Bud, care a început un nou proces de restaurare, după concepţia arhitecturală a lui Dorel Cordoş: extinderea casei monahale, construirea unui turn clopotniţă, casă pentru găzduirea pelerinilor etc. Toate construcţiile complexului monahal sunt din lemn, după tradiţia maramureşeană. Din 2013, schitul este ridicat la rang de mănăstire.
„Este un moment de nou început care va spori valoarea arhitecturală a mănăstirii. Reconstruirea bisericii se va face pe măsura dezvoltării până în acest moment a aşezământului monahal, la dimensiunile şi valoarea lui arhitecturală prezentă, în care predomină autenticul maramureşean voievodal. Din momentul acestei sfinţiri, biserica mănăstirii devine Altar de Jertfă şi intră în proprietatea lui Dumnezeu. Este casa lui Dumnezeu, casa sfinţilor ocrotitori şi poarta Cerului. Mănăstirea este un loc unde candelele nu se sting şi rugăciunea nu încetează. Este loc de sfinţenie, care se sfinţeşte din zi în zi şi prin pelerinajele credincioşilor care se roagă aici”, a spus PS Iustin Sigheteanul.

Hramul Mănăstirii Dragomireşti

În ziua praznicului Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, PS Iustin Sigheteanul a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dragomireşti, cu ocazia hramului. Din soborul de 30 de preoţi şi diaconi au făcut parte Mihai Chira, protopopul Vişeului, protos. Sofronie Perţa, stareţul locaşului de închinare, stareţul Agaton Oprişan de la Mănăstirea Petrova, preoţi de mir şi diaconi.
Curtea mănăstirii s-a umplut de cele câteva mii de credincioşi, veniţi de pe Valea Izei, Valea Vişeului, din zona Borşei şi Moisei. Între credincioşi s-au aflat și stareţele de la Ţeghea, Protopopiatul Satu Mare, Botiza şi Ieud.
Sfânta Liturghie Arhierească a fost prilej de bucurie pentru toţi credincioşii. Răspunsurile au fost date de corul bisericii din Dragomireşti-centru, condus de Ilie Ilban. Cuvântul de învăţătură, rostit de PS Iustin Sigheteanul s-a referit la pericopa evanghelică a acestei sărbători, la viaţa Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, la învăţăturile pe care credincioșii le pot trage din sfinţenia de care s-a bucurat Proorocul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari prooroci. După cum se ştie, de la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu au rămas moaşte, el fiind luat de Domnul la cer, într-o căruţă de foc.
Actuala Mănăstire din Dragomireşti este continuatoarea vieţii monahale în această localitate, în care au existat, la un moment dat, două mănăstiri. Biserica mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, întemeiată înainte de veacul al XVII-lea, a devenit biserică parohială în secolul al XVIII-lea, dar pentru scurt timp, pentru că a fost distrusă de tătari în 1717. În locul ei, credincioşii au ridicat o altă biserică, din lemn de stejar, în 1722. Această biserică, reprezentativă prin arhitectura pentru întreg Maramureşul, a fost achiziţionată de Muzeul Satului din Bucureşti în perioada interbelică.
O altă mănăstire cu hramul „Înălţarea Domnului” a fost construită sub poalele Munţilor Ţibleş. Nu se ştie când a fost întemeiată şi în ce condiţii a dispărut, dar aceasta este menţionată între mănăstirile secolului al XVIII-lea. În urmă cu 90 de ani, în 1926, monahul Pimen Moldovan a reînfiinţat Mănăstirea Dragomireşti la „Izvorul Baicului”. În 1949 ea a fost distrusă într-un incendiu. În 1957, preotul Nuţu Codrea a ridicat o bisericuţă din lemn pe locul numit „Arinii Runcului”, între localităţile Dragomireşti şi Săliştea de Sus, care, din cauza regimului ateu, a rămas închisă, rar săvârşindu-se în ea Sfinte Slujbe. În jurul acestei biserici s-a reînnodat viaţa monahală la Dragomireşti în 1990, când a ajuns aici, de la Mănăstirea Topliţa, ieromonahul Sofronie Perţa, actualul stareţ. El a construit o casă monahală cu chilii, câteva locuri de cazare pentru pelerini şi trapeza.
În 20 iulie 2008, PS Iustin Sigheteanul a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică din lemn, după planurile arhitectului Dorel Cordoş, la subsolul căreia se va afla un paraclis. Comoara Mănăstirii Dragomireşti este Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută în toată ţara, datorită pelerinajelor în care a fost dusă în mai multe localităţi din ţară, la cererea credincioşilor. Ea a reprezentat arta bisericească din această zonă la o expoziţie din Norvegia, la sfârşitul anului trecut. În ziua hramului, credincioșii s-au închinat Sfintei Icoane făcătoare de minuni.