„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Icoană de la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, adusă la Alba Iulia
Sâmbătă, 3 martie, la ora 17:00, la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, în prezența Înaltpreasfințitului Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, va fi întâmpinată delegația ce va aduce din Muntele Athos o icoană a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.
După procesiunea religioasă, icoana va fi așezată, pentru o vreme, în Catedrala Arhiepiscopală, unde credincioșii se vor putea închina, cinstindu-l după cuviință pe sfântul zugrăvit în aceasta. Icoana ne este dăruită de Mănăstirea Vatopedu (Athos) pentru Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” care se construiește în incinta Mănăstirii „Hristos Pantocrator” din Alba Iulia.
Părintele Paisie s-a născut la 25 iulie 1924 şi a primit la botez numele Arsenie, provenind dintr-o familie din ţinuturile Capadociei. Tatăl său, Prodromos, era conducătorul locuitorilor din Farasei, iar mama sa se numea Evloghia. Datorită războiului cu turcii, familia sa, împreună cu altele, şi-a părăsit patria şi s-a mutat în Grecia, stabilindu-se în Koniţa, unde micul Arsenie a terminat şcoala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar. În anul 1945, s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu şi prin vitejie. Încă din tinereţe şi-a manifestat dorinţa de a îmbrăţişa viaţa monahală, dar abia la vârsta de 30 de ani a ajuns monah. În anul 1953, se stabileşte la Sfânta Mănăstire Esfigmenu, unde a fost tuns ca rasofor, primind numele Averchie. Din cauza unor probleme este nevoit să plece la Mănăstirea Filotheu, unde în ziua de 3 martie 1957 primeşte schima mică cu numele de Paisie.
În anul 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Naşterii Domnului de la Stomio – Koniţa, unde a rămas până în 1962, când a plecat în peninsula Sinai şi a locuit la Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistima. În 1964, a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinţilor Arhangheli. Trăia retras într-o chilie în pustie, asemenea vechilor asceţi, era foarte sărac în cele materiale, foarte modest şi avea un caracter blând, ceea ce făcea ca din inima lui să izvorască iubire pentru toţi cei ce-l căutau. Datorită vieţii sale pustniceşti a dobândit harul dumnezeiesc şi faima lui s-a transmis cu rapiditate multor oameni, care îi vizitau zilnic chilia pentru a lua sfaturi şi poveţe duhovniceşti de la el. Dionisie Farasiotis spune în cartea sa „Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie” că, atunci când ieşea din Sfântul Munte, veneau mii de oameni să primească binecuvântarea lui. Mii de persoane aşteptau la rând, până în zori, pentru a lua binecuvântare şi a vorbi un minut-două cu el. În acest foarte scurt răstimp, mulţi primeau dezlegare tuturor problemelor lor. Le-a fost călăuzitor multora, mari şi mici, însemnaţi şi neînsemnaţi. Prin toate cele ce a făcut în petrecerea sa pământească, prin rugăciune, prin nevoinţă, prin post şi priveghere, Cuviosul Paisie a fost un reper pentru omul contemporan. S-a mutat de pe pământ la cer, de unde în continuare ne veghează, la 12 iulie 1994, fiind înmormântat la mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” de la Suroti, din apropierea Tesalonicului. Mormântul său a devenit un loc de pelerinaj şi izvor nesecat de tămăduiri. Pentru a primi binecuvântarea acestui mare sfânt al secolului trecut, vă invităm să vă apropiaţi cu încredere de icoana Sfântului Paisie care va fi adusă la Alba Iulia, convinşi fiind că cinstind-o Îl preamărim pe Dumnezeu „Cel minunat întru Sfinţii Săi” (Ps. 67, 36). (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei)