Mărturii din închisorile comuniste, în conferinţa preoţească de la Carei

Preasfinţitul Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a prezidat marţi, 10 octombrie, conferinţa preoţească de toamnă, care a avut loc în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din municipiul Carei.

La conferinţă au participat peste 200 de preoţi din protopopiatele Satu Mare, Oaş şi Carei, însoţiţi de cei trei protopopi: Ioan Socolan, Marcel Malanca şi Florian Mocan. Tema conferinţelor preoţeşti din această toamnă este dedicată comemorării Patriarhului Justinian şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. După oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, au început comunicările din cadrul conferinţei.

Patriarhul Justinian Marina a fost evocat, mai întâi, de PS Episcop Justin, care a subliniat principalele merite pe care le-a avut în „conducerea clerului Bisericii Ortodoxe Române şi în organizarea şi buna conducere a Bisericii lui Hristos din ţara noastră, unificator al credinţei, creator al jurisdicţiei bisericeşti, apărător al Ortodoxiei, organizator al învăţământului teologic şi multe altele”.

Despre viaţa Patriarhului Justinian Marina a vorbit părintele pr. Vasile Augustin, vicar administrativ, care a concluzionat că „Patriarhul Justinian rămâne unul din cei mai mari întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, meritul lui fiind acela că a menţinut vie Biserica Ortodoxă Română în vremuri tulburi”.

Arhimandritul Gavriil Burzo, ctitor şi slujitor al Mănăstirii Suciu de Sus - Breaza, înfiinţată de preotul Florea Mureşanu, a vorbit preoţilor din cele trei protopopiate despre viaţa îndurată în închisorile comuniste, pentru că a întocmit un tabel cu credincioşii care îl susţineau pe preotul Florea Mureşanu şi cereau ca acesta să revină în parohie, după ce fusese arestat pentru a doua oară de securitate şi încarcerat.

„Aveţi în faţa dumneavoastră un model viu de pătimire în închisorile comuniste. Părintele Florea Mureşanu, fost deţinut la Canal vreo doi ani; când vedea că unul moare astăzi, unul moare mâine, a zis «Doamne, dacă scap din iadul acesta, îţi construiesc un Altar. O biserică sau o mănăstire». Şi, în 1952, este numit preot în comuna Suciu de Sus. Vlădica de atunci n-a avut alt loc unde să-l numească, pentru că, pentru Cluj era persona non grata. Şi, la Suciu de Sus, după un an de zile, găseşte un loc frumos, la Poiana Brezei, unde, cu ajutorul oamenilor, construieşte o mănăstire tipic maramureşeană din lemn şi două chilii alăturate. Acest lucru l-a costat pentru că, la ultimul hram, la Sfânta Treime, care a avut loc în 2 iunie 1958, a spus o frumoasă şi înflăcărată cuvântare, după care, în noaptea de 10 spre 11 iunie a fost arestat şi dus cu un sac de cărţi în spate pe Dealul Brezei, sus, unde îl aştepta maşina verde a Securităţii. De acolo, la Târgul Lăpuş şi la cercetări, la Baia Mare”, a povestit arhimandritul Gavriil Burzo.

Acesta a relatat că atunci aveam 19 ani şi câteva luni, absolvent de seminar la Cluj-Napoca, când „la îndemnul coratorilor, care se frământau zicând «Ce putem face pentru el?», se auzise în sat un zvon că este liber la Cluj, la Episcopie. Şi am făcut, împreună cu coratorii, un memoriu adresat Episcopului de Cluj să intervină şi să-l trimită înapoi în sat. Urmare acestui gest al nostru, memoriu care a fost semnat de 480 de oameni din Suciu de Sus, a fost că în 23 septembrie am fost arestat eu, bunicul, pentru că în casa lui s-a făcut memoriul, deoarece casa parohială era ocupată de comunişti, miliţie şi sfatul popular, şi fătul, pentru că mi-a dat hârtia să scriu. Deci, în această situaţie, am fost arestat pentru 24 de ore şi dus, în dubă, unde mi s-au pus ochelari de tablă la ochi”.

Arhimandritul Gavriil Burzo a povestit pătimirile sale din închisorile prin care a trecut, anii de închisoare şi modul subuman în care au fost trataţi cei din închisoare, din care mulţi nu s-au mai întors, printre care şi preotul Florea Mureşanu.   

La finalul conferinţei, trei preoţi care s-au pensionat, Gheorghe Alexandru Chiş din Satu Mare, Nicolae Ghic şi Ioan Iluţan din Protopopiatul Carei, au primit Gramata Episcopală.