Meșteșuguri și obiceiuri uitate, actualizate de Junii Brașovului

Uniunea Junilor din Scheii Braşovului şi Braşovechi, împreună cu Asociaţia Culturală Artessenţia organizează la Casa Junilor o serie de evenimente dedicate artelor şi meşteşugurilor uitate, specifice zonei. Primul proiect din acest an îşi propune reînvierea tradiţiei picturii icoanei pe sticlă din Scheii Braşovului.

Uniunea Junilor din Scheii Brașovului dorește să aducă în atenția publicului mai multe obiceiuri vechi. „În Transilvania secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a celui următor, Scheii Braşovului a fost un important centru de iconari, iar icoanele zugrăvite aici au specific local ca desen, compoziţie, culoare. Astfel, braşovenii au participat la un curs inedit, prin intermediul căruia vor păşi pe urmele iconarilor din Schei, desluşind şi însuşindu-şi vechile taine ale zugrăvitului tradiţional al icoanei pe sticlă, tehnica lor şi folosind aceleaşi ustensile ca aceştia", conform orgnizatorilor.

Fiecare cursant lucrează o icoană cu dimensiunile sticlei 22/24, alegând una din temele abordate de zugravii scheieni: „Adormirea Maicii Domnului”, „Maica Domnului Împărăţită - Madona cu salbă”, „Maica Domnului alăptând”, „Maica Domnului şi Apostolii”, „Maica Domnului îndurerată”, „Botezul lui Isus”, „Cina cea de Taină”, „Răstignirea lui Isus”, „Prohodul lui Isus”, „Isus Viţa Vieţii”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, „Sfântul Haralambie”, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, „Sfânta Mucenică Paraschiva”, „Sfântul Prooroc Ilie” şi „Adam şi Eva”.

La sfârşitul cursului care este structurat pe patru şedinţe, a câte două ore, lucrările se vor constitui într-o expoziţie care va fi vernisată la Casa Junilor, locul de desfăşurare a cursului.
''Cursanţii vor învăţa inclusiv cum să aplice foiţa aurie sau cum să pregătească rama-colorare şi decorare specifică (motive florare, geometrice sau liniare) prin tufuire, pictare şi patinare'', conform organizatorilor. Cursurile sunt ţinute de Victoria Ţăroi şi Georgiana Gămălie, membre fondatoare ale Artessenţia, asociaţie care se ocupă de revitalizarea prin artă a patrimoniului local, conform Agerpres.

De asemenea, Asociaţia Culturală Artessentia şi Uniunea Junilor din Scheii Brasovului și Brasovechi va organiza un nou atelier din seria evenimentelor menite sa readucă în atenție artele și meșteșugurile uitate specifice zonei. Astfel, de Dragobete, la Casa Junilor, va avea loc o „călătorie” în lumea lemnului și a semnelor crestate şi incizate pe suprafaţa lui.

Obiceiuri ale junilor din Şcheii Braşovului

Despre obiceiul Junilor din Şcheii Braşovului au fost relatări în studiile monografice ale lui Ion Muşlea din 1931 şi în lucrarea mai recentă a lui Alexandru Surdu, conform celor precizate de părintele Vasile Oltean, directorul muzeului Primei Școli Românești din Scheii ­.

Cronicarul german Julius Teutsch descoperă la începutul secolului al XX-lea urmele unei cetăţi cu ziduri şi valuri pentru acces, loc care, tradiţional, se numea „Salamonsburg" . La fel, E. Jekelius apreciază că în trecut i se spunea locului „Cetatea lui Solomon", întrucât aici a fost o cetate. Tradiţional şcheienii au păstrat ideea de „Cetate a Junilor" pentru Pietrele lui Solomon, iar pe cele două stânci, care găzduiesc pătrunderea în „Cetatea lui Solomon", ei le numesc „Poarta de piatră", căci aici se postau Junii care pretindeau „vamă" celor ce pătrundeau la spectacolul de la Pietrele lui Solomon, conform părintelui Vasile Oltean, directorul muzeului Primei Școli Românești din Scheii Bra­șo­vului.

La poalele Tâmpei, cu mult înainte de înfiinţarea cetăţii Braşovului medieval, o veche aşezare românească cu numele „Cutun" sau „Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi „Pe Coastă", „I. Barac", „Valea Morilor" şi „Coastei", ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetăţii de pe Tâmpa. Această aşezare a continuat să existe şi după înfiinţarea cetăţii Braşov, dar după înălţarea zidurilor şi a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei, marcându-se astfel poziţia de inferioritate social-politică a românilor din Cutun, faţă de coloniştii şi întemeietorii cetăţii de fortificare. Cu circa 20 ani în urmă mai străjuia aici celebra cruce din Cutun, care purta inscripţionat pe ea anul 1292, dar fiind la cheremul trecătorilor, care i-au distrus acoperişul şi îngrădirile din lemn pentru a le folosi la încălzitul caselor, crucea a fost instalată în cimitirul Bisericii „Sfânta Treime" din Cetate, cu concursul muzeului din Şcheii Braşovului. Crucea încă mai confirmă aşezarea sătească de altădată în această zonă, conform pr. Vasile Oltean.

An de an, în Şcheii Braşovului, odată cu venirea primăvenii au loc manifestări ce sunt moştenite din vremuri străvechi. Printre obiceiurile junilor sunt îngroparea vătafului, ca şi un joc burlesc, „căţeaua", şi „aruncarea în ţol". De obicei acest ceremonial se făcea la sfârşitul unor petreceri ale Junilor. Vătaful este legat fedeleş pe o scară, pe care se pune un strai gros sau o pătură (de obicei în joia Paştilor), purtat de patru juni, în timp ce alţi doi se maschează, unul în preot, altul în dascăl cântăreţ (element preluat evident în epoca creştină), după cum relatează părintele Vasile Olteanu.

Junele este dus pe străzile Şcheiului, pe unde s-a umblat în lunea Paştilor după ouă roşii, cu opriri la cârciumi. Dacă plouă îl mai aşază şi sub streaşina casei să-l ude, spunând „că-l înmoaie, c-a fost cam aspru". Către zorii zilei ajung aproape de Crucea Muşicoiului, la Podul Dracului (căruia popular îi mai zic „La chişătoare"), fiind aruncat (ca fiul de domn în ţepii furcii) în fundul văii, azi fără apă. Până nu promitea o cantitate de băutură respectabilă, junele nu era scos din groapă. Au fost situaţii în care nu s-au înţeles, motiv pentru care, în semn de protest, junii îl aşezau cu scară cu tot, legat, pe poarta casei lui sau chiar în locuri publice, astfel că într-un an a fost sprijinit de zidul Bisericii Negre. Supunerea fără murmur faţă de vătaful ales dintre cei mai buni juni, păstrarea cu sfinţenie a steagului şi a buzduganului pe tot timpul sărbătorilor dovedesc reguli ale unui cod nescris întâlnite la Junii din Şchei, după cum a relatat pr. Vasile Oltean, directorul muzeului Primei Școli Românești din Scheii Brașovului.