„Prin acest demers nu se urmărește stigmatizarea nimănui, ci apărarea demnității ființei umane”

Iubiţi credincioşi, un om înțelept, inspirat de Dumnezeu, a afirmat că: „Un popor valorează atât cât și-a însușit din Evanghelie”. Întrucât în vremurile în care trăim poruncile lui Dumnezeu sunt desconsiderate de numeroși semeni ai noștri, care încearcă „să-i amăgească, de este cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24), am considerat necesar să vă adresez un cuvânt pastoral.
După ce a creat lumea și viețuitoa­rele din ea, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ! Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l!»” (Facere 1, 26-28).

Conform rânduielii statornicite de Dumnezeu, numai un bărbat și o femeie se pot înmulți, aceasta fiind și o poruncă dumnezeiască adresată omului, care trebuie respectată.

După ce, prin împreună lucrarea lui Dumnezeu și a oamenilor, se naște un copil, acesta crește în armonia vieții de familie, îndrumat cu dragoste părintească de mama și de tata, fiind înconjurat, acolo unde este cazul, de frați și surori iubitori.

Când copilul se maturizează și întâlnește persoana pe care o iubește, îi vine rândul să-și întemeieze o familie, de aceea Sfântul Apostol Pavel a scris că „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5, 31-32). Din cuvintele Sfântului Pavel înțelegem că nunta este o Sfântă Taină, iar Apostolul neamurilor recunoaște doar ceea ce se săvârșește în Biserică, deci, din punctul lui de vedere, căsătoria civilă nu are nicio valoare în fața lui Dumnezeu.

În aceeași epistolă, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe cei ce se căsătoresc: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 25), arătând prin aceasta că iubirea dintre soți trebuie să fie jertfelnică, după modelul Mântuitorului, care S-a jertfit pe cruce pentru a înființa Biserica, trupul Lui tainic.

După ce Dumnezeu îi binecuvintează pe cei doi soți cu copii, Apostolul neamurilor le spune și unora și altora: „Copii, ascultaţi întru Domnul de părinţii voştri, căci aşa este drept. «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», aceasta este cea dintâi poruncă, urmată de făgăduinţa: «Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ». Şi voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri spre mânie; ci dimpotrivă, creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 1-4).

Din toate aceste pasaje scripturistice vedem cât de valoroasă este familia creștină, care este numită, pe bună dreptate, Biserica cea mică, în sensul că, acolo unde sunt împlinite poruncile lui Dumnezeu, soțul este asemenea unui preot, soția este un altar de jertfă, iar copiii sunt roadele iubirii dintre soți, fiind crescuți în frica lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Iuda Tadeul a scris că „în vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite” (Iuda 1, 18). În zilele noastre aceste cuvinte profetice s-au împlinit, pentru că există unii care trăiesc în dezmăț, dar, cu toate că din punct de vedere moral ei viețuiesc în păcat, legile civile îi protejează.

Întrucât în anumite state cei care păcătuiesc contra firii se pot căsători între ei, în mai multe țări s-a hotărât ca acest lucru să nu fie permis de lege, de aceea, în zilele de 6 și 7 octombrie 2018, în România va avea loc un referendum pentru revizuirea Constituției, care se dorește să prevadă, fără echivoc, faptul că poporul român vrea să păstreze firescul în viața lui de toate zilele.

Prin acest demers nu se urmărește stigmatizarea nimănui, ci se dorește apărarea demnității ființei umane, despre care regele și psalmistul David i s-a adresat în mod admirativ lui Dumnezeu: „Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe el cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat. Pusu-l-ai pe el peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui” (Psalmul 8, 4-6).

De asemenea, prin votul nostru de la acest referendum dovedim că nu suntem indiferenți, ci ne preocupă prezentul şi viitorul poporului în care ne-am născut.

Dacă acum o sută de ani înaintașii noștri au luptat din greu pentru ca toate teritoriile locuite de români să se unească într-o singură țară, examenul generației noastre este să păstrăm ceea ce am avut dintotdeauna, și anume: credința, tradițiile și firescul. Este datoria noastră sfântă să apărăm candoarea și puritatea sufletului românesc, pe care să le lăsăm moștenire neprețuită și nepieritoare celor de după noi.

Democrația, pentru care au murit atâția oameni, în special tineri, la Revoluția din decembrie 1989, nu înseamnă să-i impui cuiva ceea ce nu dorește, ci din contră, să-i respecți pe ceilalți, și Biserica tocmai aceasta vrea, ca valorile ei perene, revelate de Dumnezeu, care ne caracterizează pe noi, românii, să nu fie desconsiderate și înlocuite cu niște surogate care nu ni se potrivesc.

Omul nu este autonom și independent față de Dumnezeu, de vreme ce a fost creat după chipul Lui. Noi suntem legați ființial de Creatorul nostru, Care ne menține în existență, pentru că „noi în El trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28).

Dumnezeu nu este doar Creatorul și Proniatorul omului, ci, în urma păcatului strămoșesc, L-a trimis pe Fiul Său în lume, „fiindcă într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască prin El, fiindcă Fiul Omului a venit ca să-l mântuiască pe cel pierdut” (Ioan 3, 16-17 și Matei 18, 11).  

De asemenea, Fiul lui Dumnezeu întrupat va fi și Judecătorul nostru, pentru că „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5, 22).

Ținând cont de faptul că omul a fost creat de Dumnezeu, este menținut în existență de Acesta, a fost mântuit de Fiul lui Dumnezeu întrupat și va fi judecat de El, să avem mereu în minte cuvintele rostite de Domnul Hristos: „Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în fața oamenilor, de acela Mă voi lepăda și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33). De vreme ce vom răspunde cu toții în fața Fiului lui Dumnezeu pentru toate gândurile, cuvintele și faptele noastre, este datoria noastră sacră să participăm și să votăm la referendumul din 6 și 7 octombrie 2018, pentru ca în Constituţia României să fie precizat faptul că familia este formată prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, fiindcă așa a rânduit Dumnezeu și nu altfel. Așa să ne ajute Dumnezeu!