„Sibiu, Catedrale de oameni – Human Cathedrals”

Autorii lucrării, pr. Constantin Necula, conferențiar doctor la Facultatea de Teologie „Sfân­tul Andrei Șaguna” din Sibiu, și jurnalista Sorana Maier de la ziarul Tribuna, au așezat în­tr-o împreună-lucrare, instituții reprezentative: Primăria Mu­ni­ci­piului Sibiu și Consiliul Local Sibiu, care au sprijinit financiar proiectul, Mitropolia Ardealului, Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, Biblioteca Județeană ASTRA, Facultatea de Teologie  Sibiu, Muzeul Național Brukenthal.

Ca să se nască Cetatea, a fost nevoie de o experiență antropologică, fiindcă „înaintea cetății, a existat educatorul cetății”. Astfel a apărut un nou „temperament moral, prin educație în spiritul valorilor unei comunități ideale”, scria Horia-Roman Patapievici despre nașterea polis-ului grecesc. Extrapolând, putem spune că albumul „Sibiu, Catedrale de Oameni”, este deopotrivă o mărturie a experiențelor antropologice acumulate cu fiecare generație ce a modelat acest spațiu, o țesătură de cuvânt și imagine despre locurile și oamenii - fire de argint ce leagă Cetatea care ne suportă, de Cetatea care ne așteaptă.

Autorii lucrării, Pr. Constantin Necula, cadru didactic la Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu și jurnalista Sorana Maier de la ziarul Tribuna, au reușit să creeze nu doar punți peste timp, ci chiar în timpul prezent, așezând într-o împreună-lucrare instituțiile reprezentative ale orașului: Primăria Municipiului Sibiu și Consiliul Local Sibiu, care au sprijinit financiar proiectul, Mitropolia Ardealului, Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, Biblioteca Județeană ASTRA, Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, Muzeul Național Brukenthal.

Apărut la Casa de Presă și Editură Tribuna, prin proiectul „Tribuna  Music & More”, albumul include peste 50 de medalioane ale unor personalități ce au contribuit la viața socio-politică și culturală a Sibiului, cu reverberații la nivel național și european. A­min­tim câteva dintre figurile luminoase însuflețite de pana autorilor, rămânând ca cititorul să le descopere pe celelalte: Samuel von Brukenthal, cel ce a deschis publicului larg porțile palatului său, punând bazele primului muzeu din România și al unuia din primele din sud-estul Europei; Mitropolitul Andrei Șaguna, cel ce, „a declanșat cea mai mare reformă bisericească de pe teritoriul Ortodoxiei Românești”, lăsând pe lângă cele trei realizări culturale surprinse în icoană – Biblia, Telegraful Român și Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal –, 800 de școli poporale în eparhia Sibiului, colegii, o școală comercială, tipografia și întemeierea ASTREI, al cărei prim președinte a fost; Georg Daniel Teutsch, episcop și istoric, autor al lucrării „Geschichte der Siebenbürger Sachsen für das sächsische Volk” (1852); Ioan Piuariu-Molnar, fiu de preot, cu o largă paletă de preocupări - medic specializat în oftalmologie, pionier al economiei rurale și unul dintre autorii documentului „Supplex Libellus Valachorum” (1791); Corneliu Diaconovici, una dintre marile figuri ale ASTREI, cel ce propunea Aso­ci­­ațiunii proiectul Enciclopediei, realizate în trei volume; Radu Stanca, părintele teatrului sibian ș.a.

Aceste personalități își extrăgeau seva din familii cu vocație cărturărească, cum a fost neamul Barcienilor, care au marcat istoria Ardealului, sau a familiei Cioran, tată și fiu, „doi versanți ai libertății gândirii umane”, care au dat memoriei colective modele de căutare a lui Dumnezeu (p. 51).

Familiile spirituale ale Cetății

În portretele colective surprinse de autori se numără inclusiv familiile spirituale ale Cetății: familia mitropoliților Ardealului sau „Îngerii Cetății Ortodoxe a Sibiului” (p. 22-23), „conștiințele pedagogice ale Sibiului” (p. 30) sau „familia pedagogilor Mitropolitului Andrei Șaguna, „Prietenii Sfântului” (p. 40-41), „născătorii de cultură muzicală” (p. 58-59), familia actorilor Sibiului reuniți sub cupola Teatrului Național „Radu Stanca” (p. 78-79), satul românesc, ce pulsează într-o țesătură de căsuțe mici din lemn „rânduite” în jurul bisericilor pe „tărâmul neuitării” (p. 84-85), „eroii unei gropi comune”, ce-și dorm somnul la marginea orașului, „cu fața la Judecata lui Hristos” (p. 86-87), și nu în ultimul rând, Sibiul, el însuși un „personaj colectiv”, o familie multietnică și multiconfesională.

Locurile sunt prezentate în album ca purtătoare de istorii, uneori sângeroase, alteori pline de lumină, rămânând mărturii ale efortului uman fie de a igieniza, fie de a sfinți spațiul locuit. „Piața Mare, inima în care viața cetății pulsează peste vremuri” (p. 10-11), „Muzeul Național Brukenthal – două secole în slujba artei” (p. 14-15), „Biserica Evanghelică și Piața Huet” (p. 18), „Catedrala Mitropolitană, chipul văzut al memoriei Ortodoxiei transilvane” (p. 34-35), Biblioteca ASTRA, „o oază de liniște în agitația cetății” (p. 42-43) sunt câteva dintre reperele spirituale și sociale ale orașului.

Reunind două subiectivități așezate în slujba Cetății, a preotului și a jurnalistului, lucrarea este o „antologie de emoții umane”, în care acuratețea informației se îmbină cu plasticitatea metaforei, într-o scriitură sintetică, străbătută de o dinamicăa unei bucurii ce s-ar vrea fără sfârșit.

Persoanele sau locurile din paginile albumului, trec pe retina memoriei cititorului, datorită detaliul evocator ce surprinde esența unei personalități sau a funcției sale în Cetate, ori sintetizează pagini întregi de istorie: „Partenie Cosma – principiul moralității, al cinstei și al muncii neprihănite” (p. 36-37), „Octavian Smigelschi, pictor al inovației” (p. 39), Părintele Bodogae „reprezentantul Bizan­țului la… Sibiu” (p. 55), „D. D. Roșca, filozoful nonconfortabilului” (p. 61), „Mircea Ivănescu, anahoretul adevărului din metaforă” (p. 71), „Turnul Sfatului, de veghe peste destinul Sibiului” (p. 13) etc.

Textele sunt însoțite de imagini sugestive, majoritatea semnate Răzvan Negru, împreună reiterând replica vulpii din „Micul prinț”: „Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor”. Amintind locuitorilor de-o clipă ai Cetății de oamenii și locurile ce-i locuiesc, lucrarea rămâne un efort optimist de „îmblânzire” a prezentului și încurajare a modelării, pe calea valorilor, a peisajului socio-cultural sibian.