„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună
Slujire arhierească la Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană
La Paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi profesori și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite.
La slujba oficiată miercuri, 7 martie, au fost prezenţi studenți teologi şi profesori care în timpul slujbei s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a hirotonit un diacon. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Facultății de Teologie Ortodoxă, dirijat de arhid. asist. univ. dr. Daniel Mocanu.
IPS Mitropolit Andrei le-a vorbit studenţilor teologi despre importanța pregătirii credincioşilor pentru praznicul Învierii Domnului Iisus Hristos: „Ne aflăm în cea mai specială perioadă a anului liturgic. Ne pregătim pentru Sfintele Paşti. Dintotdeauna pregătirea pentru această sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor a fost în atenţia credincioşilor”. Ierarhul a amintit, conform Evangheliei după Matei, că ucenicii erau preocupaţi să pregătească Paştile: „S-au apropiat de Domnul Iisus Hristos şi i-au zis «Unde voieşti să pregătim să mănânci Paştile?» Această sărbătoare mare, cea mai mare, orânduieşte în jurul lor toate celelalte sărbători şi preocupări spirituale de pe parcursul anului. Toţi credincioşii se preocupă fiecare, după puterea lor, ca să ajungă mai curat, mai bun, mai sfânt, în luminata zi a Paştilor”.
Ierarhul a atras atenţia că unul dintre părinţii duhovniceşti şi predicatori, Teodor Studitul le ţinea un cuvânt celor din comunitatea sa şi îi făcea atenţi că trebuie să se pregătească pentru Paştele cel veşnic.
„Spune Teodor Studitul: «Fraţilor şi părinţilor, ziua Paştilor se apropie, dar pentru ce ne sârguim ca să ajungem la aceste Paşti trecătoare, oare nu le-am prăznuit în mulţi ani? Tot aşa, şi acum, Paştile vor trece, că nici un lucru al veacului acestuia nu este statornic, ci toate sunt vremelnice şi trecătoare. Zilele şi vremea vieţii noastre trece ca umbra şi ca visul până când ne vom duce la sfârșitul vieţii, fiecare. Dar nu Paştile acestea sunt cu adevărat râvnite de noi, ci Paştile care nu sunt numai o dată în an, ci întotdeauna şi în toate zilele sunt dorite. Aceste Paşti sunt curăţirea de păcate, zdruncinarea şi smerenia inimii, lacrimile umilinţei, curăţirea simţurilor, izgonirea patimilor, adică a desfrânării, a necurăţiei, a poftei rele şi a tot păcatul. Cel ce s-a învrednicit să săvârşească aceste lucruri ale faptelor bune, acela face Paştile Domnului şi prăznuieşte sărbătoarea fericită şi mult dorită nu odată pe an precum am zis, ci toată viaţa. Iar cel ce nu are acestea şi mai vârtos este slugă patimilor şi poftelor trupeşti, acela nu poate să prăznuiască după cum se cade. Căci cum poate prăznui cu adevărat cel ce are pântecele dumnezeu, cum să se veselească duhovniceşte cel ce arde de pofta trupului? Cum să prăznuiască după plăcerea lui Dumnezeu cei cărora pizma şi ţinerea mâniei îi rod inima? Cum să priceapă bucuria sufletească a sărbătorii cel ce este afundat în iubirea de arginţi sau este robit de trufie sau învăluit în patimi? Nu pot unii ca aceştia să prăznuiască. După cum nu putem zice de cel bolnav, care zace în pat, că se odihneşte, nici de cel ce e primejduit cu corabia că a călătorit bine, aşa cum nu poate nici cel ce se află în întuneric să aibă lumină, nici cel ce face păcatul, să prăznuiască. Însă, pentru noi, fraţilor, nădăjduiesc în Domnul, ca veţi fi la mai bună şi mântuitoare stare, că şi vieţuirea voastră nu este decât pregătire pentru praznic, căci văd osârdia voastră, cântarea cântare primeşte, citirea citire primeşte, rugăciunea rugăciune primeşte. Astfel, învăluindu-ne de fapte bune ca de o roată, ne împreunăm cu Domnul, cel ce este viaţa fericită la care nădăjduim să ajungem»”, a spus IPS Mitropolit Andrei.
Slujire printre românii din Salzburg
Ierarhul a mai menţionat că sâmbătă, 3 martie, a participat la Adunarea anuală a Academiei de Ştiinţe şi Arte din Salzburg, iar „la insistenţa Înaltpreasfinţitului Serafim şi a părintelui din Salzburg am rămas pentru a doua zi acolo pentru ca să slujesc la Sfânta Liturghie”, la biserica parohiei ortodoxe românești cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfinții Mucenici Epictet și Astion” din Salzburg - Austria.
La Salzburg, sâmbătă seara, IPS Mitropolit Andrei a menţionat că a văzut adunaţi la rugăciune şi meditaţie, alături de unul din preoţii din oraş, un grup de credincioşi, la unul din locaşurile de cult. „Să ştiţi că m-au impresionat pozitiv văzând că au preocupări duhovniceşti în Postul Mare.
De asemenea, ierarhul a fost impresionat şi de biserica şi comunitatea românească prezentă la Sfânta Liturghie de duminică, 4 martie de la biserica parohiei ortodoxe românești cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfinții Mucenici Epictet și Astion”: „Biserica a fost arhiplină de credincioşi tineri. Faptul că participau la Sfânta Liturghie activ, a fost unul de bun augur (...) Biserica îi adună şi poate că mulţi dintre ei îşi descoperă acolo vocaţia duhovnicească a vieţii lor. Pe de altă parte, m-am întristat. Se constată, spun statisticile, că prea mulţi români pleacă din ţară, având motive obiective, neavând aici un loc de muncă. Dar, s-a creat un val care parcă nu se mai opreşte. Dacă se spune mereu de trei milioane şi jumătate – patru milioane de români plecaţi, realizăm cât de mult ar fi putut face ei pentru ţara lor. Or fi făcând şi acolo… Le-am spus, la sfârşit, nu mi-au replicat, au zâmbit, să vă ajute Dumnezeu ca, după ce deveniţi bogaţi, să vă întoarceţi în România şi să puneţi la cale micile voastre afaceri aici. Lucrul acesta l-am dori, pentru că prea multă lume tânără a plecat din ţară”.