Șoarș, satul copiilor iconari din Podişul Hârtibaciului

Cu puține resurse materiale, dar cu multă dragoste pentru copii, un tânăr preot a reușit să le ofere celor mici șansa inițierii în tainele picturii religioase. Atelierele de pictat icoane din satul făgărășean au readus comunității în ultimii ani nu doar speranță pentru un viitor mai bun, ci și entuziasm și bucurie.

Sub ocrotirea bisericii din Șoarș, județul Brașov, s-au inițiat în anii trecuți adevărate cursuri de pictură pentru copii, la care profesor este chiar preotul din localitate, Ciprian Adomnicăi, el însuși iconar și slujitor al Domnului într-o comunitate care parcă a reîntinerit în jurul unui proiect destinat celor mici. Alături de doamna preoteasă, părintele Ciprian Adomnicăi a reușit să inițieze un proiect parohial, o activitate de suflet, un dar făcut comunității păstorite. Atelierele de pictat icoane au oferit copiilor posibilitatea să-și descopere nu doar talentul pentru zugrăvit chipurile sfinte, ci și dragostea față de frumos, față de artă, față de valorile sfinte.

Grupul de copii a fost pus încă de la început sub ocrotirea Sfântului Nicolae, ierarhul atât de iubit de cei mici pentru darurile oferite an de an. Într-adevăr, Sfântul Nicolae a fost darnic la Șoarș, unde a adus din plin daruri în rândul copiilor: talent, inteligență, cumințenie, interes pentru cunoaștere și dragoste față de Biserică.

„Copiii din parohia noastră aşteaptă cu nerăbdare fiecare oră de pictură. Toate evenimentele şi sărbătorile sfinte sunt întâmpinate de noi cu câte ceva pictat. Aşa am început, aşa i-am atras la biserică şi aşa am închegat un grup care e acum o familie mare şi frumoasă. Copiii dăruiesc prin pictură bucăţi din sufletele lor şi nu au nevoie în schimb decât de puţină încredere. Noi suntem dispuşi să le-o oferim şi ei să ne dovedească că nu greşim având încredere în ei. Precum nişte flori, ei cresc iubind frumosul, evoluează de la o întâlnire la alta în pictură, în imaginaţie, în idei, în iubire şi în unitate”, ne-a spus părintele Ciprian Adomnicăi.

Proiecte premiate

În jurul acestor cursuri de pictură s-au închegat în timp și alte activități catehetice și educative. Toate activitățile au rostul de a le oferi copiilor tot ce este mai bun pentru educația lor și pentru timpul lor liber.

„Pictura e ce ne leagă cel mai mult pentru că e ceea ce iubim cel mai mult, dar activităţile noastre sunt din cele mai diverse: concursuri, pictură de icoane pe sticlă, scenete, pricesne, poezii, jocuri, ieşiri în aer liber, discuţii şi diferite provocări. Toate sunt primite cu drag de către cei mici, şi toate contribuie la creşterea noastră duhovnicească”, ne-a mai spus pr. Ciprian Adomnicăi.
O parte din obiectele pictate la atelierele de pictură sunt vândute pentru a oferi mici daruri şi mici recompense copiilor. În acest fel copiii din Șoarș învață să-i prețuiască pe cei din jurul lor, să fie alături de semenii aflați în nevoi și să conștientizeze valoarea faptei bune.

„Ca îndrumător, pot spune că am cea mai mare satisfacţie când văd pasiunea lor, dragostea şi dorinţa de a lucra pentru frumos. Pictăm pentru a dărui, pentru a bucura pe alţii şi încercăm de fiecare dată să dăruim din vânzarea lucrărilor sau să le dăruim pe acestea celor care le apreciază. Dumnezeu şi sfinţii au grijă să şi primim mici recompense care le bucură inimioarele lor mici, dar nici o recompensă nu concurează cu iubirea lor sinceră şi pasiunea pentru pictură, cu plăcerea de a fi împreună, de a ne rupe de lume şi de a trăi pentru câteva ore bucuria comuniunii”, a spus părintele Ciprian Adomnicăi.

Activitățile creative cu tinerii din Șoarș au fost concretizate și în proiecte care au participat la diferite concursuri, expoziții și evenimente culturale din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului. Spre exemplu, primul proiect cu copiii din Șoarș a câștigat locul I la nivelul Protopopiatului Făgăraș II la unul dintre concursurile de creație implementate în Arhiepiscopia Sibiului.
„Le mulțumesc din tot sufletul copiilor din parohie. Cu ei am lucrat încă din februarie 2014 și am făcut aceste activi­tăți. Le mulțumesc pentru că, datorită lor și dragostei lor, am continuat aceste activități dedicate lor. Am fost conștient că nu este suficient să văruiești o biserică sau să o înfru­musețezi, ci trebuie să lucrezi în același timp și la sufletele oamenilor. Am dorit ca acești copii să se simtă ca și cum ar fi copiii noștri, pe care încă nu-i avem”, ne-a mai spus părintele Ciprian Adomnicăi.

Locașul de rugăciune din Șoarș

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Șoarș a fost ridicată în perioada 1857-1861. O tradiție orală menționează însă anul 1848 ca dată a ridicării locașului de cult din această localitate. Conform monografiei parohiale, credincioșii din Șoarș au fost încă de la început buni păstrători ai credinței ortodoxe și au ridicat din timpuri vechi o biserică de lemn.

Biserica de zid a comunității ortodoxe din Șoarș în care credincioşii înalţă rugăciuni şi în zilele noastre a fost ridicată cu mult sacrificiu de către locuitorii de atunci ai comunei din apropierea Făgărașului. Din istorisirile bătrânilor, mențio­nează monografia parohială, reiese că, pentru ridicarea bisericii, fiecare familie şi-a vândut câte o vită din propria ogradă, iar cu banii strânşi s-au procurat cele necesare construirii actualului lăcaş de cult.

Biserica este situată în cimitirul ortodox la marginea nord-vestică a localităţii, pe deal, în strada lăturalnică de sus, de unde domină cu silueta ei zveltă întreg satul şi împrejurimile. Iată cum este descrisă zidirea în monografia parohială: „Construcţia este în formă de corabie, cu ziduri groase de 70 centimetri, iar zidul de la intrare cu grosimea de 120 centimetri din piatră şi cărămidă, fiind acoperită cu ţiglă. Ca şi mărime, biserica este medie, având lungimea exterioară de 21 metri şi lăţimea de 8 metri. Ceva unic comparativ cu celelalte biserici ortodoxe din împrejurimi reprezintă bolţile din cărămidă, în număr de cinci. Acestea sunt unite cu arcuri semicirculare, pornind de la limita superioară a zidurilor, atingând în centru limita de 4,2 metri. La interior, nava bisericii are lăţimea de 6,5 metri, iar lungimea, de la intrare până la iconostas, de 17 metri. Iconostasul are lăţimea de 5,4 metri, iar înălţimea de 3,5 metri. Absida altarului este mai joasă, fiind în formă de piramidă trunchiată. Lungimea altarului este de 2,8 metri, iar Sfânta Masă din lemn are dimensiunile de 75 x 105 centimetri. În partea de apus a navei bisericii este ridicat un podişor cu lungimea de 6,5 metri şi lăţimea de 3,1 metri, datat septembrie 1929, potrivit unei chitanţe în valoare de 8620 lei, sumă plătită pentru executarea lui de către Ludwig Brandstettery. Turnul clopotniţă situat la intrare, are formă pătrată, cu latura exterioară de 4,8 metri, cu ziduri groase de 1,1 metri. Acesta este structurat la interior pe trei niveluri, la cel superior fiind amplasate cele trei clopote. Clopotul cel mare nu este datat, însă cel mijlociu este confecţionat, potrivit inscripţiilor la fabrica de clopote şi turnătorie de fontă şi metal, a meşterului Vasile Hoza din Sibiu. Din actul de garanţie păstrat în arhiva bisericii rezultă că Epitropia Bisericii Ortodoxe din Şoarş a achiziţionat în anul 1930 un clopot în greutate de 163 kilograme pentru care a plătit suma de 24450 lei. Cel de al treilea clopot, cel mic, având înălţimea şi diametrul de aproximativ 40 centimetri, are inscripţionat anul 1819 şi un înscris în limba germană, fiind rămas, probabil, de la vechea biserică de lemn. Potrivit unui contract încheiat cu maestrul tâmplar din comuna Galaţi, pe numele Dan Ioan, ferestrele turnului clopotniţă au fost executate şi vopsite în perioada 4-20 octombrie 1931”.

Documentul menționează și alte date importante legate de istoria locașului de cult. Spre exemplu, într-un Liturghier datat 1921, pe ultima foaie se găseşte o însemnare făcută de preotul paroh Dionisie Turcu: „În 10 aprilie 1958 s-au aprins electrica în biserică în Joia cea Mare la cele 12 evanghelii”. Tot aici Părintele paroh Gheorghe Leonte scrie: „15 iunie 1988 – s-a renovat complet instalaţia electrică din Bis. Ort. Rom. Şoarş şi s-au schimbat candelabrele: celor două s-a mai adăugat încă unul”.

Pregătită pentru pictură

Locașul de cult a fost renovat în ultimii ani prin eforturile comunității și cu sprijinul Consiliului județean Brașov și al mai multor binefăcători, iar acum este pregătit pentru pictarea interioară. În perioada 2010-2014, comunitatea păstorită de preotul Dumitru Hilohe a reușit să înlocuiască ferestrele și să monteze încălzirea centrală. Din 2014 și până în prezent, sub conducerea parohului Ciprian Adomnicăi, a fost reparat acoperișul, s-a refăcut exteriorul, s-a făcut hidro­izolație, s-a refăcut instalația electrică, s-a schimbat iconostasul și s-a rezidit Sfânta Masă.

„A fost un început foarte greu. Când ești tânăr ai mult curaj, dar, când te apuci de treabă, simți greutatea. Bucuria mea a fost că, de când am pășit în această parohie am avut oameni care au stat lângă mine și i-am simțit ca pe părinții mei pe care nu i-am avut aproape. În primul an am reușit să schimbăm tencuiala exterioară a bisericii, care era deteriorată din cauza umezelii. Apoi am refăcut integral acoperișul bisericii și am schimbat lemnăria și țigla, am refăcut fațada turnului, și în 2017 am refăcut și acoperișul turnului cu țiglă și am scos o streașină pentru proteja zidurile. Am reușit împreună să refacem tencuiala interioară pentru că era mucegai până la nivelul geamurilor și am pregătit anul trecut pereții pentru a-i picta cu sfinți”, ne-a mai spus părintele Adomnicăi.

Lucrările efectuate la biserica din Șoarș au fost binecuvântate anul trecut, în luna octombrie, când Înaltprea­sfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a liturghisit aici și a felicitat comunitatea pentru aceste eforturi depuse în renovarea și înfru­musețarea loca­șului de rugăciune din sat. Icoanele de pe catapeteasma cea nouă a locașului de cult au fost pictate chiar de părintele paroh Ciprian Adomnicăi. Marele proiect de viitor al parohiei este pictarea locașului de cult, o lucrarea ce va fi coordonată tot de părintele Adomnicăi.

„Dorința mea este să umplem biserica de sfinți, dar mai ales să umplem de sfinți în devenire”, continuă părintele paroh.

Locașul de cult nu a păstrat urmele unei picturi, singura icoană murală este cea a Pantocratorului, realizată în anul 2003, în tehnica „al Secco”, de către un pictor amator. Lipsa unei picturi este explicată de unii ca fiind un efect al marginalizării comu­nității ortodoxe din Şoarș vreme de secole, dar şi ca efectul influenţei luterane din această parte a Transilvaniei.

Biserica deţine patru cărţi vechi: Evanghelie (1859), Octoih (1861), Triod (aproximativ 1850) şi Penticostar (1841). Pe 19 februarie 2012, Parohia Șoarș a donat un număr de 14 cărţi şi fragmente de cărţi vechi Mănăstirii „Brâncoveanu” din Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Tot la aceeaşi dată au fost donate aceleiaşi mănăstiri un număr de şase icoane vechi pictate pe sticlă şi lemn. Parohia mai deţine opt icoane pictate pe lemn şi sticlă, majoritatea recente.