„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Veseud, satul binecuvântat de Sfânta Cuvioasă Parascheva
Printre locașurile de cult ardelene ocrotite de Sfânta Parascheva se numără și biserica din Veseud, județul Sibiu. Biserica din sat ocrotește comunitatea de ani buni, și aici oamenii vin spre a se împărtăși din harul divin și spre a primi binecuvântare de la Dumnezeu și sfinții Săi.
Satul Veseud este așezat într-o vale înconjurată de dealuri, cu o frumusețe deosebită, specifică satelor transilvane din apropierea Sibiului. Deși este situat la 28 de kilometri de Sibiu, iar drumul spre sat poate fi considerat ceva mai anevoios, satul păstrează până în zilelele noastre farmecul vechilor așezări transilvane, unde viața comunității este așezată, cumpătată, îmbietoare pentru cei ce vin de la oraș ca să petreacă aici câteva momente de liniște, departe de zarva urbană.
Ca să ajungi la Veseud trebuie să pornești pe șoseaua care leagă Sibiul de Mediaș, iar din satul Ruși să faci dreapta și să mergi încă patru kilometri pe un drum care parcă lasă în urmă lumea zbuciumată și te poartă spre un paradis ocrotit de dealurile Hodobana, Obârșa, Dealul Deasupra Viilor și Dealul Răchii. Aici găsim și un pârău care scaldă cu apele sale cristaline micul podiș din zonă, un loc fertil pentru cereale și plante textile.
Despre originile satului Veseud nu se știu foarte multe lucruri. Cât de veche este așezarea de aici nu se știe cu exactitate, dar unele mărturii istorice demonstrează că în aceste locuri a exitat o comunitate din timpuri străvechi. Pe raza comunei Chirpăr din care face parte satul Veseud s-au găsit mărturii ale existenței comunităților umane din epoca bronzului și a fierului.
Din monografia Parohiei Veseud aflăm că, de-a lungul timpului, denumirea localității a apărut în documente în mai multe variante. Una dintre acestea este „Vezzöd” şi însemna locul unde se găsesc vergi, nuiele, joarde, rude, beţe. Din același document aflăm că, în vechime, comuna Veseud era proprietatea grofilor care își aveau reședința în satul Buia. Pe Valea Calba, care se vărsa în Visa pe la Şeica-Mare grofii aveam mai multe mori de apă. Pentru construirea zăgazurilor acestor mori ei aduceau nuielele necesare din comuna Veseud, care era considerată ca o pădure producătoare de nuiele.
Nu se știe cu exactitate din ce moment a început satul să poarte denumirea de Veseud. Localitatea mai apare cu numele „Veseuşi”, iar una dintre statisticile din secolul trecut arăta că aici erau 567 de locuitori, dintre care 256 erau români, iar 311 erau sași. Din nefericire, satul actual este mult depopulat și îmbătrânit. Statisticile Parohiei Veseud ne arată că aici locuiesc aproximativ 50 de familii, cei mai mulți dintre oameni fiind bătrâni care se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor. Cu toate acestea, satul nu și-a pierdut din frumusețea de altădată. Aici natura este stăpână și oferă oamenilor cele necesare traiului, dar și priveliști parcă desprinse din povești.
Mărturii despre o veche biserică
În trecut, ca și în prezent, comunitatea românească și-a găsit sprijin și loc de alinare sufletească în biserica ortodoxă din sat. Actuala biserică este așezământul public cel mai vechi al localității Veseud, după cum se spune în monografia parohială. Desigur, actuala biserică nu este primul locaș de închinare al românilor care au viețuit de-a lungul secolelor în Veseud.
Despre prima biserică ortodoxă a românilor din Veseud nu s-au păstrat documente scrise. Cu toate acestea, comunitatea a păstrat din generație în generație amintirea unei biserici mai vechi decât cea actuală. Despre acest locaș de cult se spune din bătrâni că a fost zidită de iobagi în anul 1808, la poalele dealului Răchii şi Obârşe. Se spune că pe ușa acelui locaș de cult erau bătute cuie pentru a consemna că biserica a fost „Zidită în anul 1808”. Biserica veche a fost zidită din cărămidă, fără turn, cu clopotnița separată de zidire și cu iconostasul de zid zugrăvit, după mărturiile bătrânilor.
„Despre toate acestea mărturisesc bătrânii satului care au cercetat-o, fiindcă numai în anul 1905 a fost dărâmată și s-a făcut biserica cea nouă de astăzi. Biserica cea veche a fost foarte durabilă, așa că mai putea fi folosită ca lăcaș de închinare, însă fiind prea departe de sat şi drumul până la ea foarte noroios, credincioșii au găsit de cuviință să transporte materialul şi să pornească zidirea unei noi biserici mai în interiorul comunei”, ne-a spus preotul parohul de la Veseud, Iulian Harșan.
Noua biserică a credincioșilor din Veseud a fost zidită din cărămidă și este în formă de navă cu un turn-clopotniţă la intrare, iar acoperişul este din ţiglă. Biserica nu a fost pictată integral, ci doar în Sfântul Altar. Restul bisericii a fost zugrăvit. Pe pereți se află icoane vechi, fără să fie datate. De altfel, acestea sunt singurele obiecte de cult vechi din biserică.
Locașul de cult poartă ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva, un hram deosebit pentru bisericile din această zonă. Evlavia credincioșilor pentru Sfânta Parascheva este mare, iar ocrotirea Cuvioasei s-a simțit mereu în viața comunității de la Veseud.
La biserica din Veseud au slujit de-a lungul timpului preoți vrednici, consemnați în documentele parohiei. Astfel, în protocoalele vechi deținute de biserica din sat, sunt amintiți următorii preoți care au slujit la Veseud: Iacob Vigan (1812-1819), Nicolae Comşa (1819-1851), Ştefan Romul (1851-1858), Naftanail Oniţiu (1861-1866), Nicolae Cismaşiu (1867-1899), Nicolae Rusu (1901-1922), Aron Cotruş (1923-1926), Ioan Popoviciu (1949-1967), Pompiliu Boabeş (1946-1949), Ioan Vladovici (1968-1974), Silviu Bartiş (1974-1992), Marcel Badiu (1999-2001) și Cristian Frâncu (2001-2007).
Lucrări la biserica nouă
Locașul de cult a fost de-a lungul vremii până în ziua de astăzi cel mai important așezământ din sat, locul unde credincioșii se roagă lui Dumnezeu pentru a primi ocrotire și viața veșnică. Atașamentul oamenilor din sat față de biserica lor este demonstrat și în zilele noastre, când posibilitățile materiale sunt reduse. Cu toate acestea, în ultimii ani, comunitatea păstorită de preotul Iulian Harșan a reușit să readucă frumusețea de altădată a locașului de cult. Cu posibilități financiare reduse, dar cu multă voință și cu multă încredere în ajutorul lui Dumnezeu, s-au făcut multe lucrări importante de reabilitare a locașului de cult.
„Cu ajutorul Primăriei, cu ajutorul oamenilor de bine, cu ajutorul credincioșilor noștri din parohie am început să lucrăm la biserica noastră din anul 2010, când am înlocuit catapeteasma veche cu una nouă. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să începem și mai multe lucrări. Am reușit turnăm o șapă de ciment în Sfântul Altar, apoi am pus plasă de fibră, tinci și vopsea lavabilă pe pereți după care am pus lambriu, iar pe podele am pus parchet laminat. Am tencuit și zugrăvit interiorul sfintei noastre biserici. În naos s-a turnat șapă și s-au pus gresie și lambriuri. Am reușit să punem la intrarea în sfânta biserică o ușă din stejar masiv, apoi s-au înlocuit geamurile vechi cu geamuri termopan. Am făcut baldachinul Maicii Domnului, unde s-a pus o icoană a Maicii Domnului. Am înlocuit candelele de la iconostas cu unele noi, cu untdelemn, am cumpărat tetrapodul nou din lemn sculptat, am înlocuit sfintele vase, Sfânta Evanghelie, veșmintele preoțești, veșmintele pentru Sfânta Masă, am cumpărat cărți noi la strană. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu ca în anul 2015 să mochetăm întreaga biserică și s-au înlocuit candelabrele de pe lateral. S-au cumpărat sfeșnice pentru Sfânta Masă, s-a pictat Sfânta Cruce din altar, înaltă de 2,70 metri și s-a cumpărat un nou chivot pentru Sfânta Masă”, ne-a spus parohul Iulian Harșan.
Binecuvântare pentru comunitate
Lucrările din Parohia Veseud nu s-au limitat doar la interiorul locașului de cult. Cu sprijinul credincioșilor s-au efectuat lucrări și în curtea bisericii și la casa parohială.
„De la poarta de intrare în curtea bisericii noastre până la locașul de cult am făcut un pavaj. În curtea bisericii, în dreptul Sfântului Altar am așezat o cruce înaltă de 3,5 metri, care să lumineze sfânta noastră biserică. Am schimbat și clopotul vechi de la biserică, pentru că era crăpat. Clopotul cel nou s-a turnat la Copșa Mică, în anul 2009. Am construit lumânărare noi pentru a aprinde lumânările în afara bisericii. În 2016 s-a făcut un gard cu sfinte cruci la mijloc, cu soclu, tencuit, de 60 de metri liniari și s-a făcut și o filigorie pentru împărțirea ofrandelor. Am schimbat podeaua și tavanele de la casa parohială, am făcut sobe noi atât la casa parohială cât și la biserică. Toate le-am realizat prin rugăciunile noastre către Dumnezeu, Care ne-a ajutat în toți acești ani pentru a finaliza lucrările menționate”, ne-a spus parohul de la Veseud, Iulian Harșan.
Toate aceste lucrări realizate în ultimii ani în Parohia Veseud au fost binecuvântate de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, cu ocazia vizitei pastorale din 2 aprilie 2017, când a liturghisit în locașul de cult din sat.
Preotul paroh avea să primească atunci distincția de iconom, ca semn de apreciere a eforturilor depuse în toți acești ani la Veseud. Binecuvântarea adusă de ierarh peste comunitate la acea zi de mare sărbătoare pentru sat i-a încurajat și mai mult pe credincioși pentru a continua lucrările de înfrumusețare a locașului lor de închinare.
„În viitorul apropiat ne propunem să continuăm lucrările de renovare și de înfrumusețare a locașului de cult prin săpături pentru drenaj și lucrări la acoperiș. Dacă ne ajută Dumnezeu, vom scoate apa din pereți, pentru că terenul este destul de umed și apa pătrunde până sus. Acoperișul are nevoie de reparații pentru a proteja zidirea de intemperii”, continuă părintele paroh.
Alături de lucrările administrative, Parohia Veseud s-a îngrijit de-a lungul timpului și de nevoile sociale, duhovnicești și misionare din comunitate. Astfel, în atenția parohiei s-au aflat mereu familiile nevoiașe, persoanele cu dezabilități şi persoanele văduve din sat. Periodic, aceste categorii de persoane defavorizate au fost ajutate cu alimente şi îmbrăcăminte, după posibilitățile financiare ale parohiei.